„Urgența este că… ăăă”

„Urgenţa este că… Somia, ăăă, România şi-a asumat nişte… ăăă… fa… angajamente faţă de Uniunea Europeană, că implementăm strategiile privind funcţia publică şi reforma administraţiei”.

Acesta a fost răspunsul secretarului de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, o d-nă pe nume Sirma Caraman (16.640 lei salariu de bază lunar, conform site-ului ministerului), la o întrebare a reprezentanților patronatelor și sindicatelor, în ședința de marți a Consiliului Economic și Social. Iar întrebarea a fost una extrem de simplă și valabilă pentru foarte multe acte emise de actualul Guvern: care este urgența adoptării Ordonanței de Urgență privind Codul Administrativ?

De fapt, această întrebare nici n-ar fi trebuit formulată, întrucât Constituția României, la art. 115, alin. 4, obligă Guvernul să motiveze situația de urgență: „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Or, răspunsul bâlbâit al secretarului de stat trimis „la înaintare” în fața Consiliului Economic și Social numai motivare minim satisfăcătoare nu este. Și nu este pentru că pur și simplu n-are cum fi! România nu trece printr-o situația excepțională care să nu poată fi depășită decât prin instituirea urgentă a unor noi pensii speciale, de multe mii de lei, de data aceasta pentru primari, viceprimari, președinți și vicepreședinți de consilii județene, consilieri locali și județeni.

Secretarul de stat amintit a mai încercat o motivare: „Este o compensație pentru ceea ce s-a întâmplat până în prezent, că salariile din administrația publică pentru primari au fost foarte mici”. Zău? Numai pentru primari? Păi, atunci, restul ce caută în ordonanță?

Depășind lipsa asta de logică, este de spus că realitatea-i alta. În primul rând, nu e nici o urgență în instituirea unor noi categorii de beneficiari ai pensiilor speciale, care încalcă principiul contributivității. Urgența este desființarea pensiilor speciale, cu excepția celor pentru persoane care chiar au făcut ceva extraordinar pentru această țară!

În al doilea rând, până la venirea PSD la guvernare, salariile primarilor, viceprimarilor, președinților și vicepreședinților de consilii județene nu erau mari, dar nici mici. Un primar de municipiu avea atunci un salariu lunar ce putea varia de la 3.600 de lei (la Sf. Gheorghe, de pildă), la aproape 7.000 de lei (la Cluj). Însă orice candidat la funcția de primar (ca și la celelalte enumerate mai sus), știa dinainte (cum știe și acum) salariul și nu-l obliga nimeni să candideze dacă nu-i convenea cu cât urma să fie plătit. De prin iulie 2017, salariile din administrația publică au crescut mult, astfel încât primarul din Sf, Gheorghe are un salariu lunar de peste 8.000 de lei, iar cel din Cluj – de peste 12.500 de lei. Deloc mici. Nu e un reproș, e o constatare. Sunt primari ori președinți de consilii județene care își merită cu prisosință salariile din prezent și care aveau dreptate să considere că, până la măririle din 2017 erau plătiți prost în raport cu munca depusă și cu responsabilitățile pe care le aveau. Dar sunt și mulți dintre aleșii locali care nu meritau nici salariile din trecut și cu atât mai puțin le merită pe cele din prezent. Despre ce „compensație” poate fi vorba aici? Și despre ce „compensație” poate fi vorba în cazurile celor aflați la primul mandat, care nu s-au confruntat decât vreun an cu „vitregiile” salariale?