„PSD și drumul spre dezastru”

N-am fost, nu sunt și în mod cert nu voi fi un simpatizant al lui Adrian Năstase. Dimpotrivă. Am scris mult împotriva sa și a ceea ce reprezenta în perioada în care a fost la putere. Dar trebuie să recunosc – și să recunoaștem – că e din cu totul alt aluat intelectual decât alde Dragnea, Dăncilă, Codrin Ștefănescu, Rădulescu-„Mitralieră”, Plumb, Vasilescu, Bădălău, Ș. Nicolae, Vâlcov, C. Dan și alți exponenți ai actualului PSD.

Adrian Năstase, așadar, a făcut „câteva constatări generale despre scrutinul european” în care o parte substanțială o ocupă ceea ce autorul numește „PSD și drumul spre dezastru”. Aici sunt enumerate principalele cauze ale căderii abrupte a social-democraților, de la 45% la 22,5% în doar doi ani și jumătate. De pildă, faptul că, deși aflat la guvernare, „PSD a fost principalul generator de instabilitate politică, deși interesul său fundamental ar fi fost să păstreze calmul social și un climat politic lipsit de conflicte majore”. Apoi, „calitatea slabă a celor promovați în funcții publice importante, (…) percepția dominantă fiind aceea a unui clientelism dus la extrem”. Adrian Năstase mai enumeră „falsa luptă cu statul paralel”, care a blocat guvernarea PSD într-o „combinație letală dintre retorica războinică a luptei cu «statul paralel» și negocierile subterane pentru salvarea individuală/de grup”. Tema acestei lupte n-a prezentat un interes major pentru votanții PSD, în schimb i-a mobilizat puternic pe opozanții acestui partid. La fel de important, dacă nu chiar decisiv, a fost faptul că PSDragnea și-a creat imaginea unui partid care vrea să rupă România de Europa, renunțând („în mod stupid” spune Năstase) la temele despre contribuția social-democraților la intrarea României în UE și NATO, în favoarea „unui suveranism prost interpretat”, care a lovit în interesele vitale ale unor milioane de români, nu doar din diaspora, ci și din țară. În fine, altă cauză a fost „aneantizarea PSD ca partid politic”, recte crearea percepției publice că „pentru Dragnea erau două categorii de membri – slugi și dușmani; organismele de conducere colectivă aveau rol pur decorativ (…). Ani de zile s-a manifestat un fel de lașitate colectivă, cei care aveau opinii diferite erau considerați «trădători» și au fost excluși ori marginalizați”.

Ideile de mai sus au fost susținute, într-o formă sau alta, de mulți dintre noi – ziariști, comentatori politici, sociologi etc. Am fost făcuți în toate felurile: sorosisti, slugi ale statului paralel, securiști, vânduți Occidentului dușmănos, trădători de țară… Acum, când aceleași lucruri le susține un pesedist precum Adrian Năstase, fost lider al partidului, cum suntem? Ne-am „reabilitat” în ochii celor care ne înjurau sau a devenit și Năstase sorosist și trădător?