„O dată nu se pune! Nu se face nici o pușcărie!”

De ce plătim în fiecare lună contribuții la fondul de Sănătate (iar PSD, în marea-i social-democrație, a pus exclusiv pe umerii angajaților acest bir…)? Păi, printre altele, plătim pentru a nu exista suficiente foi de trimitere la medicii specialiști, Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate reducând zdravăn „porția” acestor hârtii care se trimit către Casele Județene. Plătim pentru ca unii bolnavi să aibă „dreptul” de a muri în fața spitalului („nu sunt paturi libere”) ori așteptând ca birocrația să le dea voie să facă un transplant în calitate de asigurați. Sau în vreme ce sunt plimbați de la un spital la altul. Plătim pentru a ni se restrânge drastic accesul la medicamente ieftine. Plătim pentru condiții înfiorătoare în unele spitale. Plătim pentru a căpăta „privilegiul” să trebuiască să aducem de-acasă sau de la farmacie, internați în spital fiind, medicamente și consumabile medicale. Și plătim pentru a avea rețeaua clientelară de partid ce să fure. 

E drept, pe unii dintre hoții ăștia îi mai și prinde justiția. Cum este cazul celor inculpați în mega-dosarul fraudei de la Casa Asigurărilor de Sănătate a Capitalei. Activități ilicite prin care s-au furat, conform procurorilor, peste 4,5 milioane de euro din banii asiguraților, prin decontări ale unor servicii fictive. Circa 3.000 de volume de documente, un rechizitoriu de 2.000 de file și aproape 1.500 de martori audiați, 59 de persoane și 31 de firme și asociații trimise în judecată. Între inculpați, însuși președintele (la data comiterii faptelor) Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate, ins pus acolo de PSD. La data numirii se vorbea că este amic cu Liviu Dragnea, că e medicul său personal, dar liderul PSD a negat, firește, că ar fi avut ceva de-a face cu numirea acestui lup în funcția de paznic al banilor asiguraților.

Persoane din grupul infracțional organizat pentru a fura din fondul de Sănătate sunt, însă, optimiste. Cel puțin așa reiese din înregistrarea unei convorbiri între unul dintre inculpați și unul dintre martori. Discuția, datând din aprilie, anul acesta, era axată pe intenția PSD de a modifica infracțiunea de grup de infracționalitate organizată și, de asemenea, instituția denunțătorului. 

„PSD redefinește grupul infracțional organizat! S-a băgat în Parlament acu’ două zile! (…) Astfel, este nevoie ca fiecare membru să aibă rol prestabilit, iar grupul să nu fie ocazionat pentru o comitere imediată. Stai să vă citesc, pe românește! Ce înseamnă asta? Ocazional! Deci… Ralu, o dată nu se pune! (…) De ce a dat Pesedeul legea asta? Pentru că pe președintele Casei de Asigurări, ăla mare, Burcea, l-a băgat la grup infracțional tot din luna noiembrie și a zis toți cei din luna noiembrie care sunt băgați la grup infracțional… se modifică Codul!”. Și, altă discuție, ulterioară: „E vorba în proces, cât durează procesul… 3-4 ani… Nu se-ntâmplă nimic acum. În Parlament s-a aprobat deja – indiferent ce-ar fi, nu se face nici o pușcărie!”.

V-ați prins, nu-i așa, care-s ideile de bază ale așa-zisei reforme judiciare pe care PSD o impune: „O dată nu se pune” și „indiferent ce-ar fi, nu se face nici o pușcărie”. Mai clar de-atât n-au zis nici Comisia de la Veneția, nici comisarul european pentru justiție, nici cele 12 ambasade, nici Consiliul Superior al Magistraturii, nici Asociația Magistraților!