[ViDEO] BRAȘOV. Viață pe calapod de meșter împătimit

O pereche de încălțăminte de calitate trebuie să ţină măcar 3-4 ani. O spune George Stănişor, meșter cu experienţă de mai bine de 60 de ani, din Holbav. În vârstă de aproape 93 de ani, el este unul dintre puţinii păstrători ai unei meserii ce a devenit subiect de expoziţie în Muzeul de Etnografie Brașov, unde ieri a fost prezent, ca invitat de onoare – un tezaur viu. A învăţat cum să facă pantofi, bocanci și cizme şi nu şi-a cumpărat toată viaţa lui încălţăminte din „prăvălie”. Zice că aceea nu e bună, mai ales că nu e nici durabilă, pentru că nu e făcută de „mână personală”, așa cum dorește clientul și i se potrivește. George Stănișor ar mai face şi acum încălțări, căci mult și-a iubit meseria, dar nu-l mai ţine vederea ca altădată. Perechea de ghete pe care a purtat-o ieri a făcut-o în urmă cu 10 ani, adică atunci când avea 82 de ani, dar arată  impecabil. Soția lui, care are acum 82 de ani, a venit și ea cu o pereche de cizme din piele, confecționate tot de el cu un deceniu în urmă. Și încălțămintea ei arată ca nouă, dar bătrâna  îl tachinează: „Nu prea le-am purtat, doar la biserică”. 

„Meserii uitate”

Muzeul de Etnografie a lansat astfel un nou ciclu expoziţional – „Meserii uitate”. Prima manifestare se concentrează asupra cizmarilor şi pantofarilor, iar cei care vor ajunge la Muzeul de Etnografie vor avea ocazia să citească și să vadă un documentar video din poveştile a trei meșteri din zonă, să vadă încălţăminte, ustensile, imagini, reclame de altădată, dar şi mai „moderne”, precum şi un atelier de cizmar de pe Valea Hârtibaciului, al unuia dintre meseriașii prezentați în expoziție, care a fost achiziţionat în 1995, în urma unei cercetări de teren. La acestea s-au adăugat rezultate ale documentării de teren făcute de cercetători ai muzeului în acest an. „Există această tendință pe plan internațional de întoarcere la culturile tradiționale, care trebuie protejate, trebuie aduse în atenția publicului de astăzi. Vechile meserii care s-au păstrat în timp sute de ani şi  făceau parte din  viaţa economică şi socială a comunităţilor urbane şi rurale transilvănene, odată cu industrializarea din spaţiul european, încep să-şi piardă din utilitate. Tehnologiile tradiţionale de prelucrare, atât în cizmărie cât şi în alte domenii (tăbăcărie, croitorie, cojocărit, blănărie), încep să dispară, fiind înlocuite de maşini mai performante, iar producţia devine în serie. Din aceste motive, păstrarea memoriei  meşterilor artizani şi a universului lor profesional este foarte importantă, fiind parte constitutivă a conservării patrimoniului cultural  material şi imaterial”, a spus la vernisaj dr. Ligia Fulga, directoarea Muzeului de Etnografie Braşov. Ea a subliniat că breasla cizmarilor și  papucarilor din Transilvania, inclusiv din Brașov, era puternică și avea mulți membri, dăinuind sute de ani.

A plecat de acasă să învețe meșteșugul

„Mi-a plăcut cizmăria, că dacă nu îmi plăcea nu o făceam”, spune George Stănişor. S-a născut în 1924, în Holbav, într-o familie în care nu exista o tradiţie meşteşugărească. Avea 15 ani când, venit acasă „de la oi”, și-a implorat mama să-l lase să învețe meseria de cizmar. Mama l-ar fi vrut acolo lângă casă, dar el s-a încăpățânat, și-a găsit singur meșter, un sas din Codlea, Hans Göbel, și s-a băgat patru ani ucenic. Își amintește că meșterul îl mai bătea, „dar poate că făceam și eu câte ceva” – recunoaște el, oricum, era mai urgisit decât cealaltă calfă, un tânăr, de aceeași etnie cu „maestrul”. „Am fost familie mare, iar eu am fost slugă, am fost la oi şi de acolo m-am dus acasă la Crăciun şi am rugat-o pe mama, că eram mai mare, să mă lase să mă duc la o meserie să o învăţ. Colegii mei începuseră să lucreze la două fabrici din Codlea şi ziceam că nu mă mai duc la oi. Mama n-a vrut, că eram mai mare şi să o ajut şi pe ea acasă. Însă eu, fără prea multă voie a ei, m-am dus şi am căutat să învăţ o meserie”, povesteşte bătrânul meșter.

După cei patru ani de ucenicie s-a întors acasă și a lucrat în comună. „Dar a început războiul şi am plecat cătană, am stat doi ani şi am venit acasă să lucrez la meseria mea, dar n-a mai mers şi m-am băgat la mină de argilă. Am lucrat acolo unu-doi ani şi am venit aici, la Braşov, la radiatoare, fabrica de cabluri, şi am lucrat 10 ani, apoi m-am întors la mină vreo 10 ani, după care m-a pensionat. N-am mai avut voie să lucrez în mină, că nu mai vedeam. Am stat acasă şi am mai lucrat meseria mea la un cetăţean acolo, în Holbav, Iosif Iudean”, spune George Stănişor.  Îi pare rău că niciunul dintre copiii lui nu a învăţat meseria să o ducă mai departe. El ar mai vrea să muncească, dar nu îl mai ajută vederea. De cumpărat spune că n-a cumpărat încălţăminte luată din „prăvălie”. „N-am cumpărat încălţăminte, eu i-am făcut, sunt mai buni cei făcuţi, e făcut pe gustul omului, cum îi poate purta omul, din prăvălie îl cumperi, dar un cetăţean a cumpărat o dată şi când a ajuns la uşa bisericii i-a căzut talpa şi a rămas cu piciorul gol. Un pantof altfel ţine dacă e lucrat cu mâna ta. Un pantof trebuie să ţină minim 3-4 ani, dacă e material bun”, spune cizmarul din Holbav.

„Exponatul” care mai lucrează

În expoziţie la Muzeul de Etnografie, braşovenii vor mai afla povestea lui Michael Widmann din Ruja, Valea Hârtibaciului, al crăui atelier este în patrimoniul muzeului, şi a lui Ion Ioniţă, din Braşov. Pantofarul Michael Widmann s-a născut în 1926, într-o familie de meseriaşi din Ruja. A învăţat temeinic cizmăria în atelierul meşterului Wilhelm Wächter din Agnita, fiind 3 ani ucenic şi apoi 3 ani calfă. În 1947 Michael Widmann s-a întors în sat şi a deschis un atelier în care a lucrat până în 1986, trecând în lumea celor drepți în anul 2005.
Ioniţă E. Ion s-a născut în anul 1970, la Bran. Studiile şi le-a făcut tot în domeniu, (Grupul Şcolar UCECOM – Bucureşti) absolvind cu nota maximă proba manuală, în meseria de cizmar-tălpuitor. În anul 2013, a plecat în Norvegia, unde a lucrat alături de un cizmar care făcea reparaţii pe loc, într-un atelier deschis într-un mall, folosind materiale şi metode moderne. În prezent are atelierul personal în Braşov, unde face încălţăminte la comandă, folosindu-se de aparate moderne.

Expoziţia poate fi vizitată până în luna aprilie 2017, la Muzeul de Etnografie (Bdul. Eroilor  nr. 21 A, de marţi până duminică, între orele 9 şi 17).