[ViDEO] BRAŞOV. Cel mai bun film al secolului XXI, în proiecţie liberă

Oscarul, premiul Cesar şi Globul de aur pentru cel mai bun film străin, Ursul de aur, Ursul de argint pentru actriţa din rolul principal, Ursul de argint pentru actorul în rol principal şi alte peste 20 de premii internaţionale. Atât Institutul American de Film, cât și comisiile de film ale festivalurilor de la Cannes, Berlin și Veneția consideră pelicula iraniană „O despărțire” (A Separation – 2011) drept cel mai bun film al secolului XXI de până acum. Fără a greși prea mult, se poate spune că „O despărțire” este un film perfect, cu un joc actoricesc excepțional și cu fiecare scenă excelent gândită, calibrată și montată. Subiectul celui mai bun film al secolului XXI: Nader și Simin vor să divorțeze. Nu pentru că nu se mai iubesc, nu pentru că nu își doresc un viitor împreună, ci pentru că prioritățile s-au schimbat pentru fiecare dintre ei. În contextul tumultuos al Iranului contemporan, Simin vrea să emigreze pentru a oferi fetiței lor o educație corectă și o șansă reală de reușită în viață, în timp ce Nader vrea să rămână în Teheran pentru a avea grijă de tatăl său bolnav de Alzheimer în stadiu terminal. Se adaugă acestui subiect teme ideologice musulmane – o femeie angajată să aibă grijă de tatăl lui Nader care nu poate îndeplini acestă slujbă fără să încalce regulile religiei sale, dar care are nevoie disperată de bani – dar și conflicte morale legate de onestitate și integritate.
Sunt cel puțin trei elemente care fac acest film să fie unul ieșit din comun în cel mai bun sens al cuvântului. Primul ar fi acțiunea care nu trenează niciodată și care ține spectatorul în fața ecranului de la început – filmul începe brusc intrând direct în subiect, cu un cadru strâns cu cei doi protagoniști aflați în sala de judecată și explicându-i unui judecător nevăzut motivele divorțului – până la sfârșit făcându-l să uite de absolut tot și să urmărească cu sufletul la gură povestea despărțirii lui Simin de Nader. Publicul va fi atât de absorbit încât nici nu va observa, decât la final, faptul că filmul nu are coloană sonoră. Muzica lipsește intenționat tocmai pentru a spori dramatismului acțiunii și pentru ca spectatorii să se concentreze mai degrabă pe vocile și tonalitățile actorilor și pe sunetele naturale ale mediului lor înconjurător. Jocul tuturor actorilor este excepțional. Pe lângă cei doi actori principali care duc filmul în spate mai sunt și prestațiile secundare (fetița, îngrijitoarea și soțul acesteia, bunica etc) care îi completează foarte bine pe aceștia. Intrigile secundare aduc un plus valoric de necontestat temei principale a filmului. Sunt atât de bine construite încât publicul va aproape la fel de captat de acestea ca și de cea principală. Cea mai importantă dintre acestea este povestea unei femei musulmane practicante care se angajează ca îngrijitoare pentru tatăl lui Nader, bolnav de Alzheimer în stadiu final. Aceasta duce o viață chinuită, este măritată cu un bărbat iute la mânie și încet la minte proaspăt eliberat din închisoare căruia îi poartă și un copil, și este nevoită să accepte această slujbă pentru a face rost de bani pentru familia sa. Însă slujba cere, printre altele, să îl spele și să îl schimbe pe bărbatul în vârstă. Asta presupune să îl vadă pe acesta dezbrăcat, lucru strict interzis de religia islamică. Femeia trebuie să aleagă între a-și respecta religia sau a câștiga câțiva bani extrem de necesari ei și familiei ei.

Dar toate acestea ar trebui să le vedeţi, aşa că sunteţi invitaţi în această seară, de la ora 20.00, în salonul Librăriei Șt. O. Iosif, pentru proiecția filmului „O despărțire”. Intrarea este liberă!