E greu să fii american!

O.K. în dreapta, O.K. în stânga; peste tot auzi numai O.K. Românii se străduiesc să fie americani, dar în afară de acest O.K. nu au făcut nici un pas înainte. De multe ori ne întrebăm de ce nu trăim „americănește”. Uite de aia! Suntem diferiți fundamental de ei datorită tradiției, educației și modului de a privi munca. Când spui la americani „Ziua independenței”, înțepenesc toți cu mâna la șapcă, basca sau la capul descoperit. Când se cântă imnul american… o nouă înțepenire dar de data aceasta cu mâna la inimă. Este adevărat că au la dispoziție cea mai mare propagandă posibilă care să întrețină această dragoste față de țară, drapel și imn. Sute, dacă nu mii, de filme sunt făcute pentru a întreține vie dragostea aceasta. Credeți că vreun american râde? Nici vorbă. Chiar dacă în anii ’60-’70 America a fost zguduită de mișcările antirăzboinice – era vremea războiului din Vietnam- începând de prin anii ’90, americanii au revenit în forța la iubirea de țară și însemnele ei. În ceea ce privește muncă, americanii au un adevărat cult pentru ea dar nu izvorât din vreun elan muncitoresc, ci din educația că muncind mult și bine vor trăi bine. În plus, la ei nici unul dintre cei cu facultate nu privește de sus pe cei care nu au absolvit o școală superioară dar care la locul lor de muncă își fac datoria. La noi, totul este „puțin” diferit și o iau de la coadă la cap. Avem oameni cu 2-3-4… facultăți, cu câte 2-3 doctorate și vreo câteva masterate. Este cunoscut exemplul individului care a obținut 10 diplome universitare în 7 ani! Logic, multă școală=gândire superioară, implicare în profunzime și conducerea de înaltă clasă a activității unde acești mulți-absolvenți muncesc. În fapt… rar se întâmplă că vreo câțiva să dea randamentul scontat. La noi învățăm tot felul de aiureli legate de sociologie, psihologie și alte specialități care nu au de a face cu viața reală și mai ales cu producția de ceva. Am început cu școala deoarece aceasta reflectă educația pe care o primim sau o dăm de la părinții noștri și copiilor noștri. 9 din 10 români au ideea fixă de a-și școlariza superior copilul și face tot felul de eforturi pentru asta. Abia unul dintre români își educă copilul în spiritul muncii-indiferent de nivelul de pregătire. Meseriile au dispărut, odată cu școlile profesionale, casă în care stă domnul avocat sau doctor este prost construită, șoseaua nu este plană și robinetele curg. În sfârșit ajungem la „patrie”, „drapel”, „imn” și „zi națională”. Dincolo de fanfaronada desfășurată cu ocazia sărbătorilor de oficialități, românii în majoritate nu mai cred în aceste simboluri. Se apropie ziua națională a României și veți vedea ceea ce ați văzut de mulți ani încoace…
    Gheorghe SÂRBU