Inchisoarea mortii – Aurel Ursu a supravietuit terorii puscariei Aiud

In fiecare an, pe 14 septembrie, de ziua Inaltarii Crucii, zeci de fosti detinuti politici, pleaca in pelerinaj la una dintre cele mai crunte puscarii din tara, cea de la Aiud. Anul acesta, din Brasov, vor pleca 54 de supravietuitori ai inchisorilor comuniste, sa se inchine la monumentul ridicat in memoria mortilor. Mii de intelectuali, tarani si muncitori, considerati de regimul comunist „tradatori de neam”, au indurat ani grei de detentie intre zidurile inchisorii. Multi dintre ei si-au lasat oasele acolo, fiind ingropati in gropi comune care comunistii le-au acoperit cu cocine de porci. Putini dintre cei care au scapat de la Aiud mai traiesc si astazi sa povesteasca prin ce au trecut. Unul dintre acestia este Aurel Ursu, inchis pentru ca i-a ajutat pe cei din rezistenta.

Mortii din „Rapa Robilor“
La Aiud, loc de intemnitare si exterminare, comunistii au ingropat, in cimitirul denumit de localnici „Rapa Robilor”, elita rezistentei romanesti. Inmormantarea detinutilor se facea noaptea, pe ascuns, fara sa li se puna cruce la capatai. Nu se stie numarul lor. Numele acestora, nici atat. Se stie doar ca, atunci cand se sapa cate un mormant nou in cimitir, lopetile groparilor se loveaau de osemintele altor nefericiti. Prin stradania fostilor detinuti politici, „Rapa Robilor” e strajuita de un impresionant monument acoperit cu marmura alba, numit „Calvarul Aiudului”. Peretii interiori ai monumentului sunt tapetati cu numele – cate se cunosc – ai celor ucisi intre zidurile puscariei, in timp ce la baza se gaseste un osuar, in care sunt depozitate osemintele. Azi, fostii detinuti politici din Brasov vor depune flori.

Buncarele din padure
Aurel Ursu a fost condamnat la trei ani de detentie pentru ca i-a ajutat pe parasutistii din catunul Fetea, de langa Agnita. A avut noroc. Nu a fost torturat de securisi si nu a primit o pedeapsa mai mare. „M-a ajutat Dumnezeu, alta explicatie nu gasesc. Am avut mare noroc”, spune acesta. Fratele sau, Zaharie, avea o stana in padure, unde a adapostit mai multi membri din rezistenta, imediat dupa incetarea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Au sapat buncare in padure, au ascuns arme, toti sperand ca in scurta vreme se va intampla un miracol, ca rusii vor fi alungati din tara. „Credeam ca se va intampla ceva, ca se va intoarce frontul contra rusilor si ca vom putea fi de folos. Acolo in padure s-au parasutat Ionel Golea si Ion Samoila, dintr-un avion anglo-american, din Franta.” In anul 1945, cand s-a facut primul nucleu de rezistenta, medicul Golea impreuna cu mai multi tineri din sat au sapat buncare in padure. Aurel Ursu i-a ajutat de cateva ori, in vacante, deoarece era student la Politehnica. Ramasitele acestora se vad si acum, aproape de locul unde a fost ridicat un monument. In anul 1953, Samoila si Golea au impartit manifeste in timpul unui mare festival al tineretului mondial. Au fost prinsi si executati la Jilava.

Mortii din caruta
In 1948 a fost arestat in Bucuresti. „Pe 15 mai 1948 s-au facut arestari masive. In jur de 15.000 de legionari au fost aruncati dupa gratii. Pe mine m-au arestat abia a doua zi, pentru ca din intamplare lipsisem in acea noapte de acasa. Fusesem la un coleg, sa-l ajut cu un proiect. M-au ridicat din fata casei, mi-au pus ochelari negrii si m-au dus la sediu. Acolo se stia deja tot ce facusem, dar din fericire nu m-au torturat, m-au pus doar sa recunosc. N-am avut de ales”. A fost „plimbat” prin mai multe inchisori, la Jilava, Singhisoara, Sibiu, inainte de a fi condamnat la trei ani de detentie. L-au inchis la Aiud. Acolo l-a cunoscut pe Nichifor Crainic. Pe Mircea Vulcanescu n-a avut ocazia sa-l vada fata in fata, insa toti detinutii au stiut ca acesta si-a dat viata pentru un coleg de celula.
„Vulcanescu a fost unul dintre cei mai valorosi oameni ai perioadei interbelice. A dormit pe ciment ud ca sa-l ajute pe un coleg de suferinta. Iarna din 1949-1950 a fost cumplita, nu credeam ca o sa mai ies viu de acolo, de fapt nimeni nu mai spera. Prin zabrelele cerului vedeam in fiecare dimineata cum erau scosi trei-patru sau noua morti, pusi de-a valma intr-o caruta. Stiam ca sunt aruncati in Rapa Robilor. Au facut cotete de porci acolo, ca sa-si ascunda crimele”, povesteste Aurel Ursu.

Poezia lui Nichifor Crainic
Intr-o zi l-a cunoscut pe Nichifor Crainic. „Vara eram scosi la munca, in fabrica. Era o perioada ceva mai relaxanta, dupa iarna cumplita prin care am trecut cu totii. La pranz, mancam in curte. Intr-o zi, Nichifor Crainic ne-a recitat o poezie de-a lui, numita Eu. Se referea la tot neamul romanesc”, isi aminteste fostul detinut politic. Toata viata l-au chinuit amintirile din puscaria, mai ales cele din iarna lui 1949. Nu cred ca va scapa vreodata de ele. „De multe ori aud si acum tipetele unui detinut. Intr-o zi, cand mergeam cu totii la baie, sa ne spalam in cele cinci minute regulamentare, m-a prins un necunoscut de brat. Mi-a spus disperat ca nu vom mai scapa teferi, ca ne vor ucide. I-am raspuns pe furis ca trebuie sa avem speranta, ca trebuie sa iesim. Peste doua-trei zile, dimineata devreme, inainte de semnalul de desteptare, au auzit niste urlete cumplite. Striga Lapteee, uite, lapte, lapte. Era acel necunoscut. Innebunise. Vazand tineta cu extremente a crezut ca e lapte si a vrut sa manance. A murit in scurta vreme. Am aflat apoi ca era doctorul Cazacu de la Iasi. Si acum aud parca strigatele lui”.

Coleg de celula cu fratele lui Cioran
A stat in celula cu Aurel Cioran, fratele filosofului Emil Cioran. S-au imprietenit si l-a vizitat si dupa ce au iesit din inchisoare. Din pacate a aflat prea tarziu cand acesta s-a stins din viata si nu a putut sa mearga la inmormantare.
„Era un om de inalta tinuta morala, vertical. Resemnat, fara urma de ura in el, nu se revolta niciodata”, spune Aurel Ursu. Dupa eliberare a lucrat ca inginer in mai multe fabrici. S-a stabilit in Brasov in anul 1963, angajandu-se la Trustul de constructii. N-a avut mari probleme cu securistii, deoarece mereu s-a gasit cineva care sa-l protejeze. „Am avut din nou noroc sa dau peste oameni corecti si cumsecade. Dumnezeu m-a ajutat”. Anul acesta a fost la monumentul din padurea de langa Agnita, sa se roage pentru cei disparuti. (A.A.)

Ministru al Propagandei
Nichifor Crainic a trait intre anii 1898-1972. Era un binecunoscut profesor la Facultatea de Teologie a Universitatii din Bucuresti. A jucat un rol important in organizarea fuziunii Partidului National Agrar cu Liga Aparari National Crestine pentru a forma Partidul National Crestin (PNC). Fuziunea a avut loc la 16 iulie 1935. Cuza, in varsta de 78 de ani, a fost ales „sef suprem” al partidului, in timp ce Goga, a devenit presedinte. Presedintele Consiliului de administratie al Societatii de Radiodifuziune pana la declansarea rebeliunii legionare a fost numit ministru al Propagandei. Nichifor Crainic a devenit ministru in guvernul pro-nazist al lui Ion Gigurtu (4 iulie-3 septembrie, 1940), ultimul guvern al dictaturii regale si primul care a avut ca ministri cativa membri ai Garzii de Fier. Si-a cunoscut viitoarea sotie in redactia unei reviste. Fara preliminarii la scurt timp avand loc cununia, nas fiindu-i Gala Galaction.

Teroarea puscariilor comuniste
Studentii au fost inchisi la Pitesti , elevii au fost incarcerati la Targusor, langa Ploiesti, muncitorii si taranii, la Gherla, intelectualii si legionarii la Aiud. Majoritatea detinutilor erau plimbati insa de la o inchisoare la alta. Multi detinuti politici si „chiaburi” si-au gasit sfarsitul la Canal, in coloniile din Delta Dunarii si in minele de plumb din Nordul Ardealului. In inchisoarea de la Aiud au murit in jur de 2.000 de detinuti. Dintre acestia, 59 au fost generali, ofiteri ai armatei romane care au luptat atat pe frontul de est, cat si pe cel de vest, fiind socotiti apoi criminali de razboi. In Brasov erau cel putin sapte locuri de detentie pentru „dusmanii poporului” : Penitenciarul de pe strada Balcescu nr. 67, Cetatuia, Vila Popovici, Vila Glajariu, Vila de pe strada Nicolae Iorga si o cladire de pe strada Eminescu. Detinutii brasoveni au mai fost inchisi temporar si la Penitenciarul Codlea, pana cand au fost transferati la alte inchisori.