Hai să ne uităm la baschet!

E tot mai greu să fii suporter brașovean de handbal și să asiști la meciurile Coronei. Vii la sală sau privești la televizor (atunci când partidele echipei noastre se mai televizează…) și la final ai, de multe ori, un gust amar.

Înfrângere cu Clujul, înfrângere la 8 goluri acasă cu Ploieștiul, înfrângere cu Brăila, victorie chinuită rău acasă cu Romanul, 34 de goluri luate în sala noastră de la un no-name, nou-promovata Cisnădie (Dumnezeule, Cisnădie!!!)… Nu mai pun la socoteală înfrângerile cu CSM București și HCM Baia Mare (pe care, totuși, o mai învingeam, chiar entuziasmant, anii trecuți; Marilena Burghel-Neagu precis n-a uitat cel puțin un meci). Dincolo de aceste rezultate, însă, se observă ceva mult mai grav: echipa asta nu mai are plăcerea, bucuria de a juca, pare a intra pe teren ca la o corvoadă! Privești și parcă nu-ți vine să crezi! Din „ministrul Apărării” și titulară de forță la națională, Oana Bondar a devenit o jucătoare de pluton. O vezi că vrea, dar nu poate acolo, în centru, de una singură. Și la un moment dat vezi că i se face lehamite să tot fie ea aia care trebuie să iasă și să blocheze, fără dublaj. De-aia și ia atâtea cartonașe și eliminări, că este expusă. De ce, oare, nu există în echipa noastră o linie unitară de apărare, cu relații 2:2 însușite corect în centru, cu stăpânirea schimbului de oameni pe faza lor de atac, cu anihilarea blocajelor făcute de extremele venite în circulație și cu control (doar) corporal pe pivot, în funcție de circulația mingii (am luat câteva eliminări din cauză că apărătoarele au busculat pivotul cu mâinile deși situația nu o impunea)? De ce fiecare se apără mai degrabă individual, cum știe mai bine? Nu jucăm cu pivotul decât accidental. Iar Rațiu, pusă în valoare, nu e deloc un pivot rău. Extremele, altădată puncte forte ale echipei, se zbat în mediocritate. Chiper ratează exasperant, din situații în care altădată marca și cu ochii închiși, plus că nimeni din staff-ul tehnic nu pare a avea știința sau preocuparea de a o învăța, naibii, să se apere! La Cami Hotea ajung puține mingi, Burghel-Neagu e pe post de pion de sacrificiu, iar Dincă… offf, Dincă parcă nu e în stare să marcheze nici cu poarta goală. Se demarcă, își deschide unghiul corect, după manual, dar de cele mai multe ori dă în portar, în bară sau pe lângă! Iar asta, cred, este doar chestie de mental. I s-a cultivat ideea că e „roată de rezervă”, și-a pierdut încrederea în ea și se vede. E bine domnule antrenor? Unde este, oare, acea Nicoleta Dincă, purtătoare a banderolei de căpitan al echipei naționale de tineret, desemnată cea mai bună extremă stânga din lume la Campionatul Mondial de Tineret din Canada, unde este jucătoarea care evolua în Liga Campionilor și declara că își dorește să participe la Campionatul Mondial? O avem la noi, dar nu i se insuflă acea ambiție de a arata cine este. Dimpotrivă, din câte am aflat din discuții cu unii de prin club, e una din țintele reproșurilor. I se dă în cap. Că nu e „cooperată”, zice-se, orice ar însemna asta. Și voi afla  ce înseamnă. Asta da pedagogie sportivă … Păcat! Denisa, de când s-a accidentat, nu mai e Denisa. Țăcălie nu mai e jucătoarea care a dat 10 goluri Danemarcei  la Euro 2014. Ok, înțelegem, dar măcar spuneți-ne ceva despre lucrurile astea! Nu mai faceți așa-zise conferințe de presă inutile în care doar debitați lozinci goale de conținut! Nu știți comunica, atunci luați-vă un specialist adevărat, că, oricum, la câți bani flituiți… Și, vă rugăm, mai veniți cu ceva nou, d-le antrenor, în afara celor 2-3 scheme răsuflate, pe care le-a învățat și femeia de serviciu de la Sala Sporturilor! Pentru că, uitați, din „,mândria Brașovului”, echipa asta devine dezamăgirea Brașovului! Nu vă pasă? Probabil că, din punctul dvs. de vedere, aveți dreptate să nu vă prea pese. Dvs. sunteți oltean, iar noi suntem brașoveni. Pe noi chiar ne doare. Dar trebuie să înțelegeți că nu vă putem suporta la infinit propozițiile-șablon ale dvs., așa cum nu putem suporta o conducere inertă, realmente, a secție de handbal și a clubului Corona.

P.S. Ne-ați spus  –  și dvs., și mahării Flash-trebii care a fost pusă moț în fruntea handbalului feminin de la noi – că promovăm sezonul ăsta junioarele. De-aia n-avem cine știe ce mare obiectiv, de pildă locul al III-lea. Dar în ultima vreme – conducerea e inertă, plus că, știu – n-am prea văzut în teren junioare. Mai apărea Daciana, la câte-un 7 m. Daciana pe care ați vrut s-o trimiteți acasă, la părinți, după ce ați făcut gură că a fost adusă, pe bani puțini, de fosta conducere, la rugămintea Marianei Târcă, antrenorul care a descoperit ce plus ar aduce Brașovului. Acum vă lăudați cu ea, nu?, după ce ați vrut s-o puneți pe tren? Corectez: nu toți ați făcut gură, doar Cernica. În rest,  n-am văzut decât marea găselniță a folosirii interului Sorina Târcă drept extremă. Ce să zic, mare om, dom’ Burcea, mare caracter! Se răzbună pe Mariana Târcă, încercând să-i compromită fiica!

Uite-de-aia vă spun suporterilor de handbal din Brașov: cel puțin o perioadă, haideți să mergem să ne uităm la baschet! Și fanilor hocheiului brașovean le fac aceeași  recomandare. Măcar acolo, la baschet, avem ce vedea. Fără tam-tam, fără grămezi de bani de la bugetul local, meseriașul Dan Calancea a avut un vis și l-a urmat cu dedicație și profesionalism, ceea ce lipsește și de la handbal, și de la hochei (se exclude antrenorul „lupilor” de aici). Așa se face că, nebăgată în seamă prea mult de brașoveni, Olimpia CSU a ajuns a doua forță baschetbalistică a țării. Nu mai bine susținem niște fete care câștigă, cărora se vede că le pasă și le place să joace?