„Eu nu sunt un un coate-goale care a intrat în politică să câștige un ban, să facă un trafic, să ia un comision”

interviu cu avocatul Remus Borza, cel mai cunoscut practician în insolvență din România, intrat recent în politică (III)

Rep. – Discutând despre intrarea dvs. în ALDE, nu ați auzit reproșuri că acest partid este prea apropiat de PSD?   

Remus Borza – Într-adevăr, unii pun eticheta că ALDE este remorca sau partidul-satelit al PSD. Dar eu vin și spun, cu umila mea părere de nou membru ALDE, că nu așa stau lucrurile. Obiectivul politic al oricărui partid este să guverneze. Trebuie să fim foarte pragmatici. Nu neapărat scopul scuză mijloacele și acest scop de a guverna nu trebuie atins prin orice mijloace. Nu prin minciuni, nu prin trădări și nu cu orice fel de oameni. Dar spuneam că până la urmă există o anumită onorabilitate în ceea ce privește orice partid parlamentar din România de astăzi. Și că de foarte mulți ani, nici în Europa, nici în America și nici în România alegerile nu se mai câștigă pe doctrine, pe ideologii, pe programe și pe strategii. Toate sunt la fel de seducătoare, de mobilizatoare, aceeași marfă, mai frumos sau mai puțin frumos împachetată. Toată chestia asta ține doar de comunicare, de acei comunicatori sau vectori de imagine din partide. Dar alegerile se câștigă, de fapt, cu oameni. E o realitate: au fost guvernări de stânga, pesediste, care au implementat o serie de măsuri eminamente liberale care au stimulat economia de piață și creșterea sustenabilă a României. Pentru că, de fapt, rezultatele de azi ale Guvernului Cioloș  sunt niște rezultate inerțiale, consecințe ale acelor măsuri curajoase luate de Guvernul Ponta. Știți cum e, în politică, la fel ca și în viață, cine taie panglica contează, nu cine dă cu sapa. La fel, au fost guverne liberale care au excelat într-un populism care până la urmă s-a dovedit falimentar. Așa încât chiar nu contează din punct de vedere ideologic sau doctrinar. Contează ceea ce faci și cu ce oameni faci.

Rep. – După alegerile parlamentare mi se pare evident că partidele ai căror reprezentanți vor intra în forul legislativ vor trebui să aibă o politică de alianțe pentru formarea Guvernului, deoarece nici unul nu va obține majoritatea absolută. Cum privește ALDE și cum priviți dvs. acest fapt?  

R.B. – În esență, eu, unul, Borza – dar așa ar trebui, cred, să gândească și ALDE, după alegerile din decembrie – n-am absolut nici o problemă să afirm că ALDE n-ar trebui să aibă rețineri în a discuta și cu PNL formarea unei majorități. Sigur, e, probabil, un punct de vedere unic ca și exprimare publică, din partea vreunui reprezentant al partidului din care fac parte. Știu că înregimentarea într-un partid presupune o anumită rigoare, disciplină, dar eu sunt un om mai libertin ca și exprimare și atitudine, și liberal în gândire. Eu sunt pe picioarele mele, nu am nimic de câștigat în politică. N-am intrat în politică nici pentru glorie, nici pentru bani. Până la 44 de ani mi le-am câștigat deopotrivă pe toate. Nu sunt un om șantajabil. Eu am intrat să construiesc. Spre deosebire de alții eu pierd în politică: timp, bani și nervi. Dar înțeleg să o fac pentru că am motive să cred că voi reuși, măcar cât de cât, să schimb ceva în bine, dacă am reușit pe o zonă economică. Sunt peste 27.000 de români care au o pâine albă de la mine, pentru că noi asta facem în prezent – administrăm vreo 40 de mari companii, cu active de peste 6 miliarde de euro, generăm o cifră anuală de afaceri de peste 2 miliarde de euro și dăm salarii la aproape 30.000 de români și în ultimii trei ani am virat 3 miliarde de euro la bugetul statului. Compania al cărei practician coordonator sunt, Euro Insol, este liderul pieței de insolvență din ultimii 4 ani. Deci eu nu sunt un pârlit, un coate-goale care a intrat în politică să câștige un ban, să facă un trafic, să ia un comision. De aceea, eu n-o să accept compromisuri și n-o să accept jumătăți de măsură. Și vin iarăși la idee: să nu uităm sorgintea ALDE. Suntem, la urma urmei, din același trunchi cu PNL, facem parte din aceeași mare familie. Nu putem închide ușa în nas celor de la PNL doar pentru simplul fapt că avem un protocol de colaborare cu PSD! Protocolul a fost pentru alegerile locale și este pentru cele care urmează, dar chiar la nivelul Brașovului, să dau un exemplu, el nu a funcționat! A venit acum președintele nostru de la Făgăraș, de pildă, care este la cuțite cu președintele de la PSD de acolo. Și cei din PSD n-au făcut majoritate acolo cu ALDE, cum îi obligă protocolul, au făcut cu PNL și pe noi ne-au pus la colț! Cei care încalcă protocolul sunt chiar cei de la PSD! Și atunci evident că trebuie să existe o mână întinsă și disponibilitate a noastră pentru dialog și cu PNL.

Eu am venit astăzi în fața dvs și a electoratului din județul Brașov pentru a demonta două mituri: că am fi remorca PSD, că am rămas înțepeniți în „mariajul” cu PSD și că am avea un discurs antisistem. Nu este adevărată nici una, nici alta dintre aceste formulări.

Rep. – Să revenim la ceea ce discutam mai devreme, anume rolul Parlamentului. Ați afirmat că membrii noului Legislativ vor trebui să recâștige demnitatea și onoarea acestei instituții și să stabilească de o manieră foarte clară rolul, atribuțiile, prerogativele fiecărei instituții a statului, pentru a nu mai exista interferențe și suprapuneri între acestea. Credeți că ar fi suficient atât?

R.B. – Parlamentul, cred eu, mai trebuie să facă un lucru extrem de important: să purceadă la marea reformă a statului, a instituțiilor sale, a marilor sisteme publice. Aici vorbim în primul rând despre administrația publică centrală și locală. Este un proces care trebuia încheiat în anii ’90. Cum au procedat polonezii, de exemplu, în 1993-1994. Polonezii au tăiat coada pisicii dintr-o dată, a fost foarte dureros, dar au făcut niște reforme structurale radicale și de aceea astăzi Polonia este a șasea putere economică a Europei! Noi am procedat cu jumătăți de măsură și am lălăit-o 26 de ani, iar rezultatul e departe. În privința administrației publice, Polonia, o țară cu o populație de două ori mai mare decât a României și cu o suprafață cu 75.000 de kilometri pătrați mai mare decât a noastră are doar 1.700 de unități administrativ-teritoriale. În schimb România are 3.200 de asemenea unități, superbirocratizate și mari consumatoare de resursă financiară. Este o risipă a banului public în niște structuri supradimensionate  și suprabirocratizate și superineficiente! Și trebuie să vorbim în termeni reali despre descentralizare. Chiar și la nivelul Brașovului, avem 48 de comune, unele cu câteva sute de locuitori, avem orașe cu câteva mii de locuitori… asta nu e administrație eficientă care să slujească interesul cetățeanului și al comunității!

(va urma)