8 iulie, ziua Sfântului Procopie. Tradiții și semnificații

În cea de-a șasea duminică după Rusalii sunt sărbătoriți sfântul Procopie și mucenița Teodosia, mama sa. Ziua Sfântului Procopie este o zi specială și cu tradiție în cultura populară și de aceea vă invităm să îi descoperiți semnificațiile. În ziua de 8 iulie, în cea de-a șasea duminică după Rusalii sunt sărbătoriți atât sfântul Procopie, dar și mucenița Teodosia, mama sa. Totodată, în calendarul creștin ortodox, la data de 8 iulie, sunt cinstiți și Sfinții Mc. Epictet și Astion. Ziua Sfântului Procopie este însă o zi specială și cu tradiție în cultura populară și de aceea vă invităm să îi descoperiți semnificațiile.

Din prigonitor al creștinilor, mucenic pentru Hristos

Istoria ne spune că Sfântul Mucenic Procopie, pe numele său inițial Neania, s-a născut în Ierusalim, cetatea Elia, trăind în vremea împăratului Dioclețian, într-o familie formată dintr-un tată creștin, Hristofor,  și o mamă păgână pe nume Teodosia. După moartea tatălui său, la porunca împăratului Dioclețian și sperând să fie numit duce al Alexandrei, pornește să-i prigonească pe creștinii din această regiune. Pe drum însă, legenda spune că cerurile s-au desfăcut în două și au fost brăzdate de tunete și fulgere, iar Procopie a auzit un glas care îl strigă pe numele său Neania. Chiar în acel moment, o cruce i s-a arătat în fața ochilor, iar glasul i-a spus astfel: „Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu”.
Procopie a cerut să i se facă o cruce de aur și argint, asemănătoare cu cea pe care o văzuse, însă pe cruce s-au arătat 3 icoane, pe una din ele fiind inscripțional Emanuel, pe cealaltă Mihail și pe ultima Gavriil. S-a întors apoi la Ierusalim și s-a creștinat. De atunci dragostea sa pentru Dumnezeu a fost de nestrămutat încât a refuzat să se mai închine idolilor și să le aduce jertfe, fapt care a stârnit mânia mamei sale, care l-a pârat împăratului Dioclețian. Este prigonit și supus la chinuri de neîndurat, dar Dumnezeu i se arată din nou și îl salvează, dărâmând statuile idolilor. În timpul torturilor sale, a săvârșit mai multe minuni. Iisus i s-a arătat din nou și l-a botezat cu numele de Procopie. Se spune că toți soldații prezenți de față și martori ai acestei minuni și 12 femei și-au mărturisit credința în Iisus, fiind decapitate ulterior de păgâni. Însăși mama lui Procopie și-a mărturisit credința în Hristos și a murit în chinuri îngrozitoare.

Protectorul grânelor, apărător de grindină

În popor, ziua Sfântului Procopie nu este trecută cu vederea nici astăzi și mai este cunoscută și sub numele de Procopie, Pricope sau Pricopul (ziua când se „pricopsește” grâul de vară, adică dau în copt, se pârguiesc), în unele locuri spunându-i-se chiar ziua Lupului. În zonele de câmpie și deal, Sfântul Procopie este considerat a fi protectorul recoltelor, al lanurilor de grâne și a celor care munceau pe câmp, de aceea ziua lui este ținută cu sfințenie. Nu este bine să muncești de această sărbătoare sau să îl superi pe sfânt căci în caz contrar, Sfântul Procopie poate da drumul arșiței mari în luna lui Cuptor, pârjolind ogoarele și uscând grânele înainte de vreme. Prin urmare, dacă voiai ca grâul să nu se usuce prematur și să facă bob frumos, nu trebuia să uiți de ziua sfântului, trebuia să o respecți și să o cinstești. În sate, în vremurile de odinioară, se credea că în gospodăriile familiilor celor care muncesc în această zi de sărbătoare vor veni lupii și le vor fura pruncii. În cultura populară, Sfântul Procopie capătă valențe umano-divine și are abilitați speciale. El poate face pământul să rodească, el poate trimite arșița pe pământ, el poate proteja casele și semănăturile împotriva furtunilor, a vântului năprasnic și a trăsnetelor, el poate apăra ogoarele de catastrofe transformând grindină în picături de ploaie. Dacă oamenii îi cinsteau ziua, Sfântul ardea pietrele de gheață (grindină), protejând recoltele acestora, și de aici vorbăa „De Pricop arde piatră în apă!”. Sfântul este considerat a fi bun și blajin în popor, sătenii crezând că Sfântul îi protejează de năpasta focului și de opărire cu apă fiartă.
Și cei care trăiesc la munte cinstesc ziua Sfântului Procopie și o țin cu respect. Spre exemplu, în zona munților Apuseni, sfântul Procopie este considerat de moți ca fiind patron peste vânturi, având puterea de a le elibera în lume. Și nu este bine să te joci cu o putere atât de mare pe crestele munților…
Chiar dacă în zilele călduroase, vântul aduce răcoare, tot vântul poate face mult rău, scoțând copacii din rădăcini, lăsând casele fără acoperișuri, lăsând la pământ recolte, animale și oameni. În această zonă, oamenii cred că dacă nu ții ziua Sfântului, riști să fii luat pe sus de două vânturi periculoase, cunoscute sub numele de Harcodan și Dornados. De asemenea, pentru a câștiga bunăvoința Sfântului Procopie, femeile coceau pâine și colaci pe care îi împărțeau copiilor pentru a fi sănătoși și curați la trup până la sfârșitul anului. Câțiva colaci îi erau aduși ofranda sfântului și erau lăsați pe câmp, la rădăcina grânelor, astfel încât acestea să nu se usuce înainte de a le fi sosit ceasul. O altă legendă populară ne povestește că în vremuri de demult, într-o zi călduroasă de 8 iulie, pe când s-a dus să se căsătorească cu fratele ei Soarele pe o punte de ceară, frumoasă și misterioasă Luna s-ar fi înecat… Bătrânii spun că odată trecută Ziua Sfântului Procopie, cucul încetează să mai cânte.