Editorial – Ceasul cu mustata

Pe vremuri, in timpul stagiaturii ca inginer, am avut un program de lucru groaznic. Trebuia sa ajung la serviciu la ora 4 dimineata. Nu era deloc usor, dar aveam un ajutor de mare nadejde. Un ceas rusesc foarte rezistent. Ramanea deseori in urma, dar era usor de fixat dupa ora exacta de la radio. Avea in schimb o sonerie care te-ar fi putut scula si din morti. Un clopot argintiu atarnat in partea de sus in care izbea cu putere o bila prinsa intr-o sarma arcuita. La fel de interesante erau si limbile. Mari si negre. Pentru ca turuia ca toti dracii, de cateva ori am vrut sa-l arunc pe geam. Dupa ce m-am frecat la ochi si l-am privit, de fiecare data, am renuntat. Semana cu un tovaras trimis de la centru sa ma traga la raspundere. Mai ales ca, la 4 fara un sfert, fix, limbile pareau ca formeaza o mustata suparata pe cadranul rotund ca o fata de sef nervos.
As fi uitat de vechiul meu ceas rusesc, daca nu l-as fi auzit de curand, la anuntarea alegerilor anticipate, fix, pe domnul Constantin Nita cum suna desteptarea la partidul domniei sale. Sa fim bine intelesi, cine nu vrea sa faca politica sa spuna! N-am nevoie de oameni de decor, ci de o echipa! Trebuie sa combatem! Daca cuiva ii este frica, sa lase locul altora carora nu le e! Sa nu va lasati calcati in picioare de niste neica nimeni! , a tunat domnul Nita. Sigur ca multi dintre pesedisti s-au desteptat din picoteala ultimelor sase luni. Unii s-or fi si frecat la ochi, mirati de atata zgomot. Eu insa, privind prim-planurile cu seful pesedist la televizor, m-am amuzat teribil. Si mi-am amintit de ce am renuntat la vechea mea masinarie care facea zgomot programat. Prea ramanea in urma! La fel ca Pesedeul in ultimele sondaje.