Aerotubexpres

Henri Coanda a inventat un sistem de transport prin tuburi ce urma sa lege Brasovul de litoral
Inventator prolific, cu peste 250 de brevete inregistrate, Henri Coanda, parintele avionului modern si pionier al dinamicii fluidelor, a creat si o serie de legende… adevarate. Stabilit definitiv in Romania in 1970, Coanda s-a ocupat de constituirea unui nucleu de savanti in cadrul institut creat special, denumit Institutul de Creatie Stiintifica si Tehnica – INCREST. In afara de aplicatiile militare, savantul roman a avut si cateva proiecte civile de avangarda, despre care s-a vorbit foarte putin, si numai in cercuri restranse. Una dintre preocuparile savantului a fost legata de orasul nostru.

DELTA – Orasul viitorului
Unul din cele mai importante proiecte a fost „DELTA – Orasul viitorului”. Este vorba despre un oras al cercetarii, dotat cu un „computer central” de inalta performanta la acea ora, cu laboratoare de cercetare pe variate specialitati, dar si un loc in care oamenii de stiinta sa se poata recrea activ. Repartitia spatiilor urma sa se faca atat suprateran, cat si subteran. Era vorba, de fapt, de un fel de Sillicon Valley romanesc, un stat in stat, in care oamenii de geniu, elita societatii, sa creeze jucandu-se, cand vor si cum vor. Amplasamentul era stabilit la Bugival, pe plaja cuprinsa intre Delta Dunarii, bratele Sf. Gheorghe si Sulina si litoralul Marii Negre. Terenul avea o lungime de 10 kilometri si o latime de doi kilometri.
Strans legat de proiectul „DELTA” a fost „AEROTUBEXPRES”, o instalatie de transport prin conducte, pe baza „efectului Coanda”. Inventia a fost brevetata in Romania in 21 mai 1970. Initial, „AEROTUBEXPRES” a fost gandit de Coanda ca un sistem de transport prin tuburi cu diametrul de un metru, prin care sa circule containere cu marfa. Deplasarea, cu viteze de pana la 500 de kilometri pe ora, urma sa se faca pe baza diferentei de presiune la capetele conductelor. Daca in cazul avioanelor jetul de aer impins in spate „arunca” vehiculul in fata, Coanda a urmarit sa deplaseze obiectul creand in fata lui un minus de presiune atmosferica. Astfel, containerul era absorbit catre iesire. Savantul a gasit si solutia tehnica pentru a elimina frecarea de tub prin aplicarea „efectului Coanda”. Prin distribuirea unor fante pe traseul tuburilor, obiectul se invelea cu o „perna de aer” in partile laterale, dar avea, totodata, un minus de presiune in fata. Astfel, containerul nu atingea in nici un punct tubul, ci plutea pur si simplu catre capat. Ulterior, lui Coanda i-a venit ideea de a folosi tuburile transportoare si pentru pasageri. Pentru teste a fost infiintata baza experimentala de la Maneciu Ungureni, in zona muntelui Ciucas, pe un teren in panta, cu multe curbe, de-a lungul raului Teleajen. Rezultatele testelor au fost foarte bune.

Brasov – Ploiesti – Bucuresti – Marea Neagra
Henri Coanda avea de gand sa aplice transportul prin tuburi pe trei rute foarte bine stabilite. Una urma sa lege Bucurestiul de Ploiesti si de Brasov prin doua conducte. Cea dintai elimina transportul feroviar, prin ea urmand sa treaca garniturile de tren marfar, deplasate prin propulsie pneumatica, respectiv in „zbor ghidat” la viteze subsonice si supersonice. La fel urma sa se intample si in cazul transportului de persoane, in a doua conducta. O alta ruta a tubului transportor ar fi trebuit sa lege Bucurestiul de litoralul Marii Negre si de „Orasul Viitorului”, prin ceea ce savantul a numit „Autostrada Soarelui”. „Orasul Viitorului” ar fi trebuit sa fie legat de localitatile de pe litoral, din sudul Dobrogei, printr-un sistem de transport mixt, unul suprateran si altul subacvatic. In 1972, Henri Coanda a intrat in eternitate, iar unii dintre colaboratorii sai au parasit tara. Insa, conform unor specialisti cu renume international, se pare ca proiectele raman in continuare de actualitate.