„Pronume”: Carmen. Nume: Dan. Ministresa de Interne „are decât” să plece

Ministrul de Interne care spune „pronume” în loc de „prenume” și „am decât informațiile pe care le cunoașteți” în loc de „nu am decât”, vorbim de fosta secretară Carmen Dan, pupila d-lui Dragnea, a catadicsit să apară public, după declanșarea scandalului cu polițistul identificat ca fiind autorul actelor de hărțuire sexuală asupra unor copii. Într-o așa-zisă conferință de presă, în care nu a răspuns la nici o întrebare a ziariștilor, d-na în cauză s-a declarat „total nemulțumită de explicațiile pe care le-am primit și am senzația că ne confruntăm cu aceeași abordare superficială și lipsă de asumare publică din partea celor care au funcții de conducere în Poliția Română”. Drept urmare, d-na ministru a anunțat nația că a trimis premierului propunerea de schimbare a șefului Poliției Române și că așteaptă „ca șeful Serviciului Omoruri să facă un pas în spate, așa cum aștept ca șeful de la Control Intern din Brigada Rutieră să facă un pas în spate”.

O primă observație: dacă d-na Carmen Dan așteaptă și iar așteaptă, care o fi rolul său, ca ministru în subordinea căruia este și șeful Poliției, și șeful Serviciului Omoruri, și șeful de la Control Intern? Pentru ce a fost numită în funcție și pentru ce ia leafa aceea atât de mare? Și, ca fapt divers, atunci când ajungi, ca ministru, să devii ținta ironiilor, în chestiuni gramaticale, ale unui Marian Godină, o doză firească de rușine ar trebui să te facă dacă nu să pleci din funcție, măcar să pui mâna pe un manual de școală generală…

D-na ministru acuză în stânga și în dreapta: că testele psihologice folosite în Poliție n-au licențe, că polițistul cu înclinații pedofile a fost menținut în instituție „deși era suspectat de mai multe fapte încă din 2009”, că e superficialitate și lipsă de asumare în sistem, că află „cu stupefacție” anumite lucruri…

Nu e o noutate această abordare. Dimpotrivă, este una tipică pesediștilor aflați la guvernare: ei sunt curați ca argintul strecurat și nevinovați ca mimozele, mereu alții sunt de vină. Însă…

Însă d-na Carmen Dan, deși se comportă de parcă ar fi aterizat abia acum cinci minute în România, de pe altă planetă, este ministru de Interne din ianuarie 2017. Ce-o fi făcut într-un an de zile, dacă abia acum a observat deficiențele din Poliție? L-a așteptat pe Sfântu-Așteaptă? Sau, dacă a observat, de ce a permis ca lucrurile să continue pe același făgaș? Asta înseamnă ori nepăsare, ori neprofesionalism și oricare dintre cazuri este motiv puternic pentru plecarea sau îndepărtarea sa din funcție. Bine, cred că nimeni nu-și închipuie că a fost instalată ministru pe criterii de competență…

Încă un lucru: de ce o fi cerut d-na Dan ca șeful Serviciului Omoruri din Poliția Capitalei „să facă un pas în spate”? Să nu știe, oare, că acest serviciu n-are treabă cu agresiuni sexuale asupra minorilor, dacă acestea nu presupun crime? Nu cred. Până și d-na Carmen Dan este în stare să facă diferența între o infracțiune și alta. Și-atunci? Să fie oare faptul că recent, în decembrie, acest polițist – recunoscut drept un profesionist de elită – a criticat modificările intenționate de PSD la Codurile Penale, arătând că „excluderea camerelor de supraveghere din mijloacele de probă ar duce sistemul înapoi cu 20 de ani”? Ca o ironie amară a soartei, tocmai o cameră de supraveghere a permis identificarea polițistului cu înclinații pedofile…