SUPRAOM. Tiberiu Ușeriu a câștigat cursa de 617 km la temperaturi de -50 de grade!

Tiberiu Ușeriu a câștigat, pentru a treia oară consecutiv , cea mai grea competiție din lume: Maratonul de la Cercul Polar de Nord 6633 Arctic Ultra. Epuizat, înfometat, abia mergând, „dezintegrat”, cum mărturisea, căzând și ridicându-se spectaculos, Tibi Ușeriu a ajuns puțin după miezul nopții de joi spre vineri la finish, după 173 de ore de efort supraomenesc. Următorul concurent se afla la circa 24 de ore în urma sa. Temperaturi care ajung și la -50 de grade Celsius, vântul care bate uneori și cu 200 de km pe oră, gheața, întinderile nesfârșite de zăpadă, toate fac din Maratonul de la Cercul Polar de Nord 6633 Arctic Ultra cea mai grea competiție din lume. Concurenții au halucinații, suferă degerături, sunt răsturnați în zăpadă, le îngheață ochii. Majoritatea abandonează. Ceilalți se târăsc. Competiția se desfășoară pe teritoriul canadian. Traseul pornește de la Eagle Plains spre James Greek, Fort McPherson, Aklavik, până la Tuktoyaktuk. În acest an, distanța care trebuie parcursă de participanți este de 617 km, cu 60 de km mai lungă față de anul trecut. Cursa a început pe 9 martie și se termină pe 17 martie.

Următorul concurent e la 24 de ore în urma lui

Cea de-a doua parte a cursei, circa 280 de km, a fost pe Ice Road, un drum extrem de greu, plin de gheață și zăpadă, cu vânt puternic. Tibi s-a echipat cu patru perechi de pantaloni pentru a putea face față temperaturilor scăzute și a mers mai încet. „De acum începe greul“, spunea el. S-a crezut că aici va abandona traseul, însă a ajuns cu trei minute mai devreme decât era programat la punctul de control de la Inuvik. „N-am mai dat nici un semn. Adică nici n-am putut. Când mergeam, nu puteam efectiv să scot telefonul, că eram om de zăpadă, nu puteam să deschid un fermoar, cu mască, cu ochelari, deci efectiv nu puteam. Și la frigul ăla, îmi și îngheață mâna, nu pot să vorbesc la telefon. Și când ajungeam în puncte, eram atâta de praf, încât nu puteam să fac nimic“, se aude în înregistrarea telefonică a apelului lui Tiberiu Ușeriu, postată pe pagina de Facebook a fundației sale, Tasuleasa Social.
La 7 ore distanță de el se afla un irlandez, care a părăsit însă competiția din cauza problemelor de sănătate, iar următorul concurent se află la o zi depărtare. „Mă cam dezintegrez un pic, dar acum am un pic de energie să duc partea asta de ice-road. Numai să vedem cât pot să merg. Cred că nu mai e acum de locul întâi, doi, cred că e pentru cine termină cursa asta. Că e destul de dificilă. Nu-s obosit, sunt praf“, spunea miercuri Tibi Ușeriu. I-au degerat degetele, îl dureau picioarele, iar corpul a început să se umfle, însă doctorii au acceptat ca el să continue cursa când i-au văzut hotărârea de a merge înainte. În ziua a șasea a era amețit de foame, dar nu a reușit să mănânce nimic. A căzut și s-a ridicat de nenumărate ori. În primele 73 de ore ale cursei, a parcurs 300 de kilometri, înregistrând astfel o medie de 100 km/zi. S-a înscris în competiție ca urmare a invitației primite de la  organizatorii Maratonului, cu ocazia ediției aniversare de 10 ani.

„Pregătirea fizică este 30%, iar restul de 70% e psihic”

Tiberiu Ușeriu a terminat pentru prima oară maratonul de la Cercul Polar în 2016. A mers pe temperaturi de -52 de grade și a ajuns cu 12 ore înainte de termenul-limită. Trebuiau parcurși 566 de km în maximum 180 de ore. Spunea atunci că au fost momente când a avut halucinații, însă nu consideră că efortul fizic este cea mai mare problemă. „Pregătirea fizică este 30%, iar restul de 70% e psihic. La un moment dat, cred că duci totul psihic. Corpului, dacă îi dai ce îi trebuie, funcţionează, dar psihicul te lasă, aşa că, psihic, trebuie să fii destul de tare ca să duci la bun sfârşit o asemenea competiţie“, spunea Tiberiu Ușeriu în 2016. Un an mai târziu, în 2017, a revenit și a trecut din nou primul linia de sosire.

Tibi Ușeriu este o  pasăre Phoenix

În februarie 2017 și-a lansat cartea autobiografică „27 de pași“, în care spune povestea vieții și a detenției sale în Germania, unde a fost condamnat pentru jaf armat și tentativă de omor. Sentința prevedea 23 de ani de închisoare într-un penitenciar de maximă securitate. Pedeapsa i-a fost redusă la 13 ani, ca urmare a schimbării legislației, din care a executat 9 ani. A fost liberat în 2010.
„În doar 35 de ani, am trăit multe vieţi disparate: copil bolnăvicios terorizat de un tată violent, slugă dată pe vară pe brânză, adolescent dezorientat visând să ajungă şofer de tir ca să poată fugi de toţi, porcar în armata română, sub comanda unui locotenent diliu, azilant politic în Berlin, holbându-mă la vitrine fără un ban în buzunar, bucătar şi pizzar într-un restaurant italian, muncit până la extenuare, martor într-o galerie de alba-neagra din Gran Canaria, bodyguard în familia unui mafiot sârb, tâlhar la drumul mare, furând de la bogaţi, ca Robin Hood, dar nu ca să dau la săraci, fugar prin toată Europa, evadat din două puşcării şi, în cele din urmă, client al unui «stabiliment de lux» din care nimeni nu a reuşit să se furişeze în toată istoria lui de 100 de ani”, este mărturisirea lui.
S-a întors apoi în România, unde, împreună cu fratele său, a înființat una dintre cele mai cunoscute organizații pentru protejarea naturii.  Fundația „Tășuleasa Social“ a strâns de-a lungul timpului peste 25.000 de persoane în acțiuni de voluntariat pentru ocrotirea mediului înconjurător. Au reabilitat drumul Via Maria Theresia din Munții Călimani, construit în timpul Imperiului Austro-Ungar, pe care se desfășoară anual o competiție de ultramaraton.
A început antrenamentele abia în 2012, însă scopul era doar o mai bună condiție fizică, nicidecum participarea la competiții internaționale. Treptat, a început să-și fortifice organismul, și-a  desensibilizat corpul la frig alergând semidezbrăcat zeci de kilometri, prin  munți și pe drumuri forestiere, la temperaturi între -5 și -20 de grade. Face periodic baie într-un lac înghețat din apropierea casei sale și iarna doarme de multe ori afară.