Un inginer silvic BRAȘOVEAN, de la constructor de drumuri forestiere în Sri Lanka la conferențiar în Noua Guinee

Acum 47 de ani, viața sa a luat o întorsătură neașteptată, prin plecarea alături de soție în Sri Lanka, unde să lucreze ca specialist în construcția de drumuri forestiere. George Monel Vătășan, inginerul silvic brașovean despre care este vorba, a fost trimis de comuniști, în 1969, în Ceylon (cum se numea Sri Lanka pe atunci), pentru că vorbea trei limbi străine – engleza, franceza și germana. Alături de el a plecat și soția sa, tot datorită cunoștințelor de limba engleză.

„România construia un complex de industrializare a lemnului. M-a trimis cu soția, amândoi ca angajați, ca vorbitori de limba engleză (silvicultori care să vorbească limba engleză erau rari în România)”, a explicat inginerul brașovean.

Acolo au petrecut doi ani din viață, cât era contractul, apoi au decis să nu se mai întoarcă în România, presimțind că nu sunt așteptați cu brațele deschise, dat fiind comportamentul lor anti-regim. „Am avut multe aventuri în cei doi ani. Spre exemplu, m-am dus cu soția la Expoziția Mondială de la Osaka, Japonia. Prin 1970 vă închipuiți ce «explozie» a fost la serviciile secrete din România. Un cetățean român (n.r. care nu era membru de partid!), cu soția, să meargă în Japonia. Pentru a nu vedea consecințele faptei, nu m-am mai întors în țară”, a povestit interlocutorul.

Astfel, în 1971, în drumul cuplului spre casă, George Monel Vătășan a profitat de o ocazie ivită în Germania și a decis să se stabilească alături de partenera sa de viață în Noua Zeelandă.

„În drum spre București m-am oprit la Munchen și acolo am găsit o slujbă în Noua Zeelandă, pentru că erau în căutare de ingineri. Am lucrat acolo tot ca inginer silvic în construcția de drumuri forestiere. Șapte ani am trăit în Noua Zeelandă, până m-a apucat dorul de tropice, Când am avut ocazia, am plecat în Noua Guinee (1978), la Universitatea Tehnică din Lae, conferențiar în inginerie forestieră. Acolo am lucrat 20 de ani, până am ieșit la pensie fără pensie (am lucrat pe bază de contract).  De acolo m-am retras în Nordul Australiei”, este o parte din firul vieții brașoveanului. 

În România a mai pășit doar în 1990, știind de Revoluție. Dar s-a întors doar în vizită. „În 1990 mi-am luat concediu de la Universitate și am venit și m-am speriat. După 20 de ani trăiți într-o lume subdezvoltată m-am speriat, la Oradea era ceață galbenă, urât mirositoare, drumuri neiluminate, beznă peste tot. După un an-doi s-a schimbat tot”, își amintește brașoveanul. Din 1996, când i-a decedat soția (Nina Vasiliu, alpinistă de frunte în România anilor ’50) el călătorește între Cairns, Australia și Brașov, iar de ceva timp îl bate gândul să se stabilească în țara de baștină. „La bătrânețe, fiindcă am rămas singur, mă bate gândul să mă întorc în România, să trăiesc aici. Vin în vacanță în fiecare an. Am 83 de ani, călătoria devine imposibilă. În România se trăiește mult mai bine, dar în Australia se moare mult mai bine (au mare grijă de tine când mori)”, mărturisește el de ce stă în dubii dacă să revină sau nu în țară.  

Cum a ajuns să fie trimis în Sri Lanka

George Monel Vătășan, în prezent în vârstă de 83 de ani, s-a născut la Brașov și a absolvit Liceul de Băieți Nr. 1 (în prezent Colegiul Național „Andrei Șaguna”), apoi a absolvit Facultatea de Silvicultură a Institutului Forestier din Brașov (în 1956). Au urmat ani în care a lucrat la Ocolul Silvic Oravița, la IFET Oțelul Roșu, la CFR și la Banca Agricolă din Brașov, pentru ca în cele din urmă să-și găsească vocația ca proiectant de drumuri forestiere la Direcția Regională de Economie Forestieră Brașov, de unde a fost transferat la Ministerul Economiei Forestiere, unde s-a ocupat de exportul de tehnologie românească în Iran și Sri Lanka. În acest cotext, și date fiind abilitățile sale lingvistice, brașoveanul a fost trimis în Sri Lanka, în baza contractului încheiat pentru doi ani. Acolo a continuat să contruiască drumuri forestiere prin junglă, în timp ce soția lui se ocupa de traduceri, la fabrică. „Era efervescență de export de tehnologie după venirea lui Ceaușescu la putere. Se exportau fabrici întregi. Era cea mai rentabilă afacere, aducea multă valută în țară spre deosebire de exportul de produse. Era export de know-how. Am avut tehnicieni foarte buni”, a explicat inginerul silvic.

El recunoaște că o parte din munca sa în Sri Lanka a fost împotriva naturii, dar așa erau cerințele: „Am contribuit la distrugerea ultimelor rămășițe de pădure virgină din Sri Lanka. În Noua Guinee este altceva, sunt păduri suficiente, nu este nici presiunea populației. În Sri Lanka erau 17 milioane de locuitori, dar teritoriul este de mărimea a vreo trei județe din România”. 

Ca expert silvic, el s-a declarat pesimist în ceea ce privește situația pădurilor din Asia, Africa, Amazon, pentru că acolo pădurile tăiate sunt înlocuite cu culturi, pentru mâncare, în loc să fie lăsate să se regenereze. La noi el mărturisește că „pericolul ar fi de urbanizare. După opinia sa, România nu este atât de populată încât să nu se poată opri extinderea în extravilan.

A așternut pe hârtie experiența din Sri Lanka

Revenind la viața sa palpitantă, George Monel Vătășan lansează joi, la orele 18.00, la Librăria Okian, o carte în care povestește experiența sa în Sri Lanka. „Drumuri prin junglă. Amintirile unui inginer silvic Român în Sri Lanka” este titlul volumului. Autorul povestește în carte despre contactul cu jungla tropicală, despre dragostea la prima vedere pentru căldura, culoarea, lumina și mirosurile de la tropice, precum și despre cea mai dramatică perioadă din viață, în care a decis să evadeze în lumea liberă. „Fratele meu, inginer la Tractorul, ani de zile nu a fost avansat. Era căsătorit cu o săsoaică, familia ei emigrase, așa că avea mult de suferit, din ambele părți. Comuniștii au confiscat casa, ne-am luptat ani de zile ca statul să ne-o dea înapoi. Dar n-am regretat nici o secundă ce am făcut”, a spus-o, cu convingere, inginerul brașovean.

Întrebat dacă nu se gândește să scrie și despre ceea ce a trăit în Noua Zeelandă și în Noua Guinee, el ne-a răspuns că a scris deja despre experiența din Noua Zeelandă și că speră să găsească la un moment dat un sponsor pentru a o lansa. „Aș scrie și despre Noua Guinee, dar nu știu dacă mai reușesc, am trăit 20 de ani acolo, sunt multe de povestit, intru în sociologie”, a explicat el, gândindu-se la cele două decenii petrecute pe insula din Oceanul Pacific.