Marea manipulare: cum a ajuns „drog” și „otravă” o plantă considerată miraculoasă până la apariția fibrelor textile artificiale (I)

Când aud cuvântul „cannabis”, majoritatea oamenilor se gândesc la un drog periculos, la povești cu traficanți, marijuana, muzică psihedelică, poliție și dependenți care pierd contactul cu realitatea. Din păcate, în România au fost situații la limita dintre stupid și grotesc, cu „forțe de ordine” hăituind pensionare rurale îngrozite, pe motiv că la colțul casei bătrânești sau în fundul grădinii cultivă… cannabis! În fond, acolo aveau, din moși-strămoși, câteva banale fire de cânepă, pe care nu se osteniseră să le scoată, ci doar le răreau când se înmulțeau prea mult. Din cauza acestei persecuții, nici nu se mai confecționează unele articole textile tradiționale din cânepă, precum ii, ștergare, cămăși, ițari, cele pe care le mai puteți întâlni la târgurile ad-hoc din unele zone ale țării fiind ori chinezării, ori fabricate la noi în țară, dar din alte materiale (bumbac, fibre sintetice sau amestec), ori – în cel mai fericit caz – provenind din vechile lăzi de zestre.

* O plantă folosită de 10.000 de ani

Ce este „cannabisul”, în fond? Nimic altceva decât banala cânepă (Cannabis sativa), cultivată de secole în țara noastră pentru fibre, cu subspecia ei asiatică – dar necultivată tradițional în România – Cannabis sativa indica. Din aceasta din urmă se extrage substanța folosită la fabricarea marijuanei: tetra-hydro-cannabinol (THC), ce provoacă senzația de euforie persoanelor care o fumează sau o digeră.

Dovezile arheologice atestă folosirea cânepii încă din anii 8.000-7.000 I.H., pentru confecționarea îmbrăcămintei și a altor articole de uz gospodăresc, precum și în medicina primitivă. Pe teritoriul țării noastre, cultura cânepii se datorează sciților, aproximativ din secolul al VII-lea I.H. „Părintele istoriei”, Herodot, consemnează faptul că femeile dace foloseau cînepa pentru confecționarea articolelor de îmbrăcăminte și decorațiuni ale locuințelor. De asemenea, dacii o foloseau, sub formă de cataplasmă, pentru tratarea arsurilor și rănilor.  

* Un declin accentuat

Demn de menționat este faptul că tradiția cultivării acestei plante s-a menținut în România până în 1990, după care a urmat o prăbușire dramatică. În 1988, țara noastră ocupa primul loc în Europa (cu aproape 60% din producția totală) și locul al IV-lea în lume la producția de cânepă. Dacă în 1989 suprafața cultivată cu această plantă (excluzând culturile gospodărești, și ele semnificative) însuma 45.000 de hectare, în 1994 mai rămăseseră 800 de hectare. Devenise „drog”, firește…  Plus că nu dădea bine la mai-marii Europei și ai lumii ca România să fie și altceva decât piață de desfacere pentru alții și subiect de investiții pentru firme străine care produc ieftin aici pentru a vinde scump. Adică nu era acceptat – cu concursul politicienilor băștinași, firește – să producă și românii ceva, măcar cât de cât. Mai ales în agricultură (actualmente cam 80% din produsele folosite în alimentație sunt importate) și mai ales în cazul unei culturi cu randament foarte mare și cu valoare adăugată cel puțin interesantă…

Așa încât, spre finele anilor ’90 ai secolului trecut, din prostie crasă combinată cu o dezgustătoare slugărnicie,  Parlamentul României a interzis cultivarea cânepii, sb motivația că din ea se pot extrage substanțe halucinogene (în realitate nu se pot extrage, fiindcă este cânepă pentru fibre), aprobând una dintre cele mai restrictive legi din lume în acest sens. Urmarea? În foarte scurt timp, toate topitoriile de cânepă și in (ambele se procesau în aceleași instalații) au fost închise și, pe lângă culturile de cânepă, au cam dispărut și cele de in. Un alt efect al acelei legi aberante este că în prezent în România nu mai există semințe ale culturilor tradiționale de cânepă și de in, puținul care se mai cultivă fiind bazat pe semințe importate din China, Germania și Olanda.

Ulterior, după ce răul fusese făcut, s-a revenit asupra legii, operându-se corectura necesară și interzicându-se doar cultivarea subspeciei Cannabis sativa indica. Între timp, însă, s-a produs ce se urmărise: dispariția industrei de prelucrare a cânepii. Și, ca victimă colaterală, a sucombat și cea a inului… 

* Cum a început marea manipulare

Din cânepa care se cultiva tradițional în România nu se poate fabrica marijuana. Sau, la rigoare, s-ar putea, însă concentrația sa foarte redusă (0,01%) de THC (vezi mai sus) face deloc profitabilă afacerea. Este o cânepă pentru fibre, pentru ulei și semințe care actualmente se folosesc îndeobște în dieta raw-vegan. Plus că are multe beneficii pentru sănătate, așa cum vom arăta într-un episod viitor.

Demonizarea cânepii, indiferent de subspecii, își are punctul de pornire  în Statele Unite. Pentru a înțelege mai bine, se impune un citat, din volumul „80 cele mai mari conspirații din toate timpurile”, semnat de doi reputați jurnaliști americani de investigație – Jonathan Valkin și John Whalen – câștigători ai unor mari premii internaționale: „Ce s-ar întâmpla dacă ar exista o plantă care ar putea hrăni și îmbrăca lumea, ar pune capăt despăduririi globale, ar înlocui murdarul combustibil fosil din rezervoarele automobilelor dumneavoastră și ar oferi o terapie sănătoasă pentru zeci de afecțiuni? Ce s-ar întâmpla dacă George Washington și Thomas Jefferson (primul și al treilea președinte al SUA – n.m.) ar fi cultivat-o (cum au și făcut-o! – n.m.), pentru că le cerea legea să o cultive, atât de folositoare era această miraculoasă tufă? Ei, bine, atunci ar fi de așteptat ca o combinație de industriași invidioși, demagogi cu gura mare și ziariști senzaționaliști să se grăbească să stârpească „iarba drăcească” pentru totdeauna și să șteargă moștenirea ei distinsă din cărțile de istorie. Numele acestui martir botanic? Părinții Fondatori (ai SUA – n.m.) care au schițat Declarația de Independență pe hârtie făcută din această plantă, o știau sub numele de cânepă (…). Ați început să vă prindeți?”     

(va urma)