Cu fotografia mototolită a Angelei Merkel în mâini, fugarii refuză să plângă

Gestionarea rudimentară și luarea prin surprindere a autorităților din întreagul Occident au condus spre destabilizarea Uniunii Europene și a spațiului Schengen. Sute de mii, dacă nu milioane de imigranți – nimeni nu ştie încă exact numărul lor –  se află în Europa, așteaptă să fie primiți sau încearcă să dărâme gardurile statelor, care s-au sigilat pe dinăuntru.

Cu fotografia mototolită a Angelei Merkel în mâini, care pentru ei este aidoma unui permis de liberă trecere spre Occident, imigranții caută noi porți spre destinația finală: Germania, Austria, Suedia, ba chiar și Olanda, dar în nici un caz România. Doar din greșeală, aşa cum s-a întâmplat în urmă cu câteva zile, când doi afgani ajunşi din Serbia pe teritoriul României au izbucnit în plâns atunci când au aflat de la grăniceri că au ajuns pe teritoriul ţării noastre.

Nimeni nu vorbeşte de petrolul sirian

În tot acest timp, Uniunea Europeană caută să împartă „contabilicește” refugiații, între toate statele, brusc, România și Bulgaria au început să fie luate în considerare atunci când vine vorba de spațiul Schengen, iar Putin, Obama și Hollande se dau de ceasul morţii inventând scenarii care de care mai fanteziste care ar viza „salvarea” Siriei. Însă, nimeni nu aminteşte de vreun interes al marilor puteri, cel puţin colateral, faţă de bogăția subterană a Siriei, petrolul.

Ungaria se ia ostatică

Grecia continuă să primească refugiați, dar numai pe mare, blocând punctele de frontieră de pe uscat, Bulgaria şi-a mobilizat armata, chiar dacă nimeni nu s-a gândit măcar să-i treacă graniţa, Macedonia s-a resemnat, Serbia se spală pe mâini, câutând să scape de ei cât mai repede, iar Ungaria se ia ostatică, înconjurându-se cu un gard pe care îl va închide pe dinăuntru. Croația a devenit următoare țară de tranzit pentru imigranți, până să își blocheze la rândul ei punctele de frontieră.

Între timp, autoritățile de la Atena au decis să închidă frontiera cu Turcia și să primească doar refugiații care vin pe mare, fiind, până în momentul de față, principala poartă de intrare în Europa.

Imigranții ar mai avea varianta de a trece prin România, dar punem rămăşag că, până la urmă, vor accepta gardurile şi ruşinoasa amprentare de la frontierele Ungariei sau Croaţiei, indiferent cât va dura aşteptarea?

Căliţi de un drum lung şi istovitor, presărat cu obstacole şi vicisitudini, fugarii refuză să plângă. Aşa că, ocolesc România.