Dosare

Corespondenţă specială. Doi brașoveni luptă „în linia întâi” împotriva insurgenților din Afganistan – VI

  • brasoveni_2.jpg
 

Timp de trei săptămâni, jurnalistul braşovean mytex.ro şi Transilvania Expres, Robert Frunzescu, este corespondentul nostru special în Afganistan, acolo unde s-a alăturat militarilor români.

De mai bine de cinci luni, doi militari brașoveni luptă cot la cot, alături de camarazii lor, în teatrul de operațiuni din Afganistan.

„Sunt născut, crescut în Brașov și nu mă pot lipsi de acest oraș”

Caporalul brașovean Daniel Micu (foto 1) se află în prima misiune dintr-un teatru de operațiuni. El este unul din Dragonii Transilvani care se expune zilnic pericolului care pândește în exteriorul bazei militare Kandahar Air Field. Ca mulți alții, s-a gândit de două ori înainte de a lua decizia de a se deplasa într-o zonă de conflict. „Lucrez în sistem din 2006. Puteam să mai prind două misiuni, dar nu am venit. Îmi era mult mai bine acasă. Dar până la urmă, dacă tot am prins ocazia, am zis să văd cum e. M-am gândit că trec anii și nu am prins nicio misiune și ar fi cazul. Sunt născut, crescut în Brașov și nu mă pot lipsi de acest oraș”, spune caporalul Micu.

„Nu oricine poate să vină aici”

Cu o misiune la fel de complexă, chiar dacă nu intră în contact direct cu „lumea exterioară”, de la începutul lunii septembrie, se află, pentru a doua oară, în teatrul de operațiuni din Kandahar și caporalul brașovean Cristinel Botezatu (foto 2). El este specialist în comunicații și membru al Elementului Național de Sprijin (ENS). Potrivit acestuia, răspunderile soldaților din cadrul ENS sunt foarte importante, iar specialiștii sunt selectați, cu strictețe, în urma mai multor concursuri. „Misiunea ENS este să acorde sprijin tuturor structurilor românești dislocate în teatrul de operațiuni din Afganistan. Eu sunt încadrat pe comunicații și probleme de comunicații. Pentru fiecarea misiune se organizează concursuri, e dificil ca orice concurs. Trebuie să fii pregătit. Nu oricine poate să vină aici. Acum depinde de fiecare post, fiecare funcție în parte”, a explicat caporalul Botezatu.

La mai puțin de o lună de sfârșitul celei de-a doua misiuni, caporalul brașovean spune că este foarte posibil să mai aplice și pentru o a treia plecare, dar, deocamdată, gândul îi este numai la soție și fetiță. „De la începutul lui septembrie sunt aici. E a doua oară, am mai avut o misiune făcută cu Lupii Negrii din Iași, tot pe parte de comunicații, dar a fost un pic diferit în 2013-2014. Deocamdată nu mă gândesc la următoarea misiune. Mă gândesc la casă, familie, locul de muncă și perioada de reacomodare”, spune brașoveanul.

„Îi sfătuiesc pe colegi să stea acasă”

Daniel Micu, cel care în fiecare zi, atunci când a ieșit pe poarta bazei militare, şi-a înfrânt teama, reușind, de fiecare dată, să se întoarcă teafăr și nevătămat, nu este de acord cu colegul său. „Îi sfătuiesc pe colegi să stea acasă. Poate unii au mai fost într-o misiune, două. Să stea acasă aproape de familie că e mult mai bine. Când ajunge după o lună, două să-și pună întrebări despre ce s-ar putea întâmpla aici, sigur o să își schimbe și ei părerea. Ca orice militar care vine prima oară aici, astea sunt primele gânduri: «cum e?», «ce se poate întâmpla?». Prima și a doua ieșire sunt cele mai grele”, explică Daniel Micu.

„Începutul și sfârșitul sunt cele mai dificile”

Deși perioada petrecută departe de familie este una destul de lungă (peste 6 luni), iar sentimentul de neliniște apare vrând, nevrând, Cristinel Botezatu și Daniel Micu s-au acomodat repede, aici în Afganistan. În plus, cu ajutorul noilor tehnologii și a rețelei mobile, sunt mereu la curent cu ceea ce se întâmplă acasă. „Bineînțeles, atunci când ești departe de casă e mai greu, dar te acomodezi. Începutul și sfârșitul sunt cele mai dificile, dar dacă știi pentru ce ai venit și îți urmezi scopul, toate lucrurile merg de la sine. Acomodarea depinde de fiecarea persoană. Fiind a doua misiune, a fost mult mai ușor. Eu, în atâția ani de armată, am tot fost plecat și nu mi-a fost greu. Acum, ne ajută foarte mult că sunt nenumărate posibilități tehnice de a comunica cu familiile. Fiind și rețeaua mobilă, de aici, vorbesc aproape zilnic cu soția și fetița, întotdeuna  sunt în temă cu ce se întâmplă acasă”, a mai spus caporalul Cristinel Botezatu.

Aflat la prima misiune, dar cu o experiență de  peste 10 ani în sistem, caporalul Daniel Micu a fost „mișcat” de primul contact cu poporul afgan. „La ce se întâmplă aici, față de ce avem noi acasă, e foarte greu. Mă uitam și în timpul patrulelor, cum sunt crescuți copiii, cum se întrețin ei, foarte, foarte greu. La un moment dat stăteam și mă gândeam la copiii mei, cum o duc ai mei și cum sunt crescuți cei de aici, cum trebuie să își câștige pâinea. Mi-a venit să plâng”, a explicat Daniel Micu.

„Am colegi pe care mă pot bizui să mă ajute în caz că am nevoie de orice”

De peste 15 ani încadrat într-o unitate militară din Râșnov, Cristinel Botezatu se arată încântat de colectivul în care muncește şi spune că mulți dintre colegi și-ar fi dorit să fie în locul lui. Dar, acum că el este cel plecat, are încredere şi ştie că se poate bizui pe camarazii săi în orice problemă pe care ar putea să o întâmpine familia. „E greu pentru soție, singură, cu copilul. Am colegi pe care mă pot bizui să mă ajute în caz că am nevoie de orice. Mulți dintre colegi, când au aflat că plec în teatrul de operațiuni, m-au felicitat. Până la urmă, orice examen trecut cu brio e un lucru de felicitat”, mai spune caporalul.

La aproximativ două săptămâni de finalizarea primei sale misiuni în Afganistan, Daniel Micu este de părerea că unul din cele mai importante elemente pentru militarii aflați departe de familie este păstrarea legăturii sociale. „Să țină cont și să vorbească mult cu familia de acasă. Dacă cei de acasă sunt bine și el va fi bine. Să nu își pună probleme de ce ar putea găsi aici sau ce s-ar putea întâmpla. Să se gândească că ajunge cu bine la familie, trece timpul mult mai repede și îți faci treaba și mult mai liniștit”, a explicat brașoveanul Daniel Micu.

„Frica este un lucru bun”

După aproape două misiuni în Afganistan, Cristinel Botezatu spune că au existat momente în care a simțit un sentiment de teamă, fiind vorba despre o zonă de conflict, dar, își îndeamnă colegii să aplice cu încredere pentru o astfel de misiune. „Oricine vine aici trebuie să aibă un sentiment de teamă. Frica este un lucru bun. Cei care doresc să aplice pentru misiune, să aplice cu încredere, e un lucru bun pentru carieră și pentru viață. Te ajută să vezi lucrurile un pic diferit. Dacă ajung aici, să se concentreze pe treaba pe care o au de făcut și să fie optimist. Atâta timp cât respecți regulile, lucrurile merg de la sine și îți e mai ușor să depășești distanța față de casă și momentele grele care pot apărea”, îi sfătuiește acesta pe colegii săi.

„Cei dragi să mă aștepte acasă că voi veni”

Soți și tați, atunci când nu sunt în uniformă, Cristinel Botezatu și Daniel Micu așteaptă cu nerăbdare momentul revederii cu familia, emoție ce s-a putut citi, în timpul interviului, pe chipul acestora.

„Nu știu ce voi face primul lucru. Îmi e dor să beau cafeaua, dimineața, cu soția și să povestim. La fel de mult îmi doresc să simt acel sentiment pe care îl am atunci când fetița noastră vine și se așează lângă noi în pat, dimineața înainte să ne trezim. Acestea sunt lucrurile pe care mi le doresc acum. Cei dragi să mă aștepte acasă că voi veni”, a încheiat Cristinel Botezatu cu lacrimi în ochi.

„Știu că le este greu. Mai este puțin. Să stea calmi, știu că timpul trece din ce în ce mai greu, dar să stea liniștiți că mă întorc acasă fără nicio problemă”, i-a încurajat pe cei de acasă Daniel Micu.

Citeşte şi:

Corespondenţă specială. Jurnalistul braşovean Robert Frunzescu s-a alăturat trupelor militare româneşti din Afganistan – I

Corespondenţă specială. Partea întunecată a Afganistanului: Plantații întinse de marijuana și copii abuzați sexual – II

Corespondenţă specială. Patrulă de noapte în Afganistan. Imagini spectaculoase din Kandahar – III

Corespondenţă specială. Misiune în Afganistan: „După ce securizăm zona, îți voi deschide ușa și vei călca numai pe urmele mele” – IV

Corespondenţă specială din Afganistan: „Ramona, suntem alături de tine!” – V


Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.

Google Ads

Articole asemănătoare

0 0 voturi
Evaluarea articolului
Abonaţi-vă
Anunțați despre
0 Comentarii
Păreri in linie
Vezi toate comentariile
Back to top button