BRAȘOV. Cetățuia orașului de pe Dealul Straja a ajuns provizoriu în patrimoniul Statului Român, până una-alta…

După ce două instanțe au decis că Cetățuia Brașovului trebuie să treacă din proprietatea Aro Palace în cea a Statului Român, întrucât trecerea în proprietate privată a acestui monument istoric s-a făcut abuziv în anii ’90, zilele trecute s-a mai făcut un pas pentru legalizare. Acest simbol al Brașovului, ce datează din secolul al XV-lea, a fost înscris în cartea funciară ca proprietate cu titlu provizoriu a statului român, document datat cu 2 noiembrie 2017. Valoarea de impozitare a imobilului se apropie de două milioane de lei.  

Astfel, teoretic, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, ar putea dispune să se facă acolo investiții și Cetățuia să fie redată circuitului turistic, pentru că acesta ar fi planul, însă practic nu o va face atâta timp cât litigiul asupra obiectivului nu s-a încheiat. Aro Palace a recurs la dreptul legal de a ataca decizia definitivă pronunțată la Curtea de Apel Brașov în toamna anului 2016, deschizând acțiune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Primarul municipiului Brașov, George Scripcaru, a declarat, vineri: „Zilele trecute am primit extrasul CF cu întabularea provizorie a Statului Român, ceea ce înseamnă că, cel puțin până la finalizarea procesului, Statul Român are toate drepturile legate de acest monument istoric și sperăm că poate fi identificată o soluție prin care Cetățuia să fie deschisă vizitatorilor până la terminarea acțiunilor în instanță. După finalizarea procesului vom avea o discuție legată de acest monument și, asa cum am declarat atunci când am introdus acțiunea în instanță, municipalitatea este dispusă să preia Cetățuia, să facă acolo investițiile necesare și să o introducă în circuitul turistic al Brașovului, pentru că aceasta este pentru noi, brașovenii, parte din istoria noastră și credem că trebuie să o prezentăm tuturor celor care ne vizitează”. 

Toate demersule pentru ca cetatea să revină în patrimoniul statului au fost inițiate de reprezentanții municipalității, începând cu studierea arhivelor, până la deschiderea acțiunilor în instanță, potrivit avocatului Adrian Rusu. 

Decizia judecătorilor

În conformitate cu sentința magistraților Curții de Apel Brașov, se „păstrează dispoziţiile sentinţei apelate referitoare la admiterea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanţelor Publice, şi obligarea pârâtei SC Aro Palace SA să lase intervenientului Statul Român în deplină proprietate şi posesie imobilul mai sus identificat”. De asemenea, instanța a dispus „rectificarea CF 130755 Braşov, în sensul întabulării dreptului de proprietate al Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, asupra imobilului înscris sub nr. top 2068/1/2, în suprafaţă de 5.002 mp”.

De asemenea, Primăria Brașov a formulat atunci propriul apel prin care a urmărit să obțină cetățuia în domeniul public al municipiului, după ce prima instanță (Tribunalul Brașov) a decis ca proprietar să fie Statul Român. În schimb, Curtea de Apel a respins cererea Primăriei Braşov.

Așadar, decizia magistraților a fost contestată la Curtea de Apel Braşov, însă dosarul se va judeca la Curtea Supremă, având în vedere valoarea de inventar a imobilului, care, conform declarației fiscale depusă de Aro Palace și în funcție de care s-au plătit taxele judiciare, este de 1.606.812 lei.

Cu șase secole în urmă

Nu este pentru prima oară în istorie când municipalitatea se zbate să preia în proprietate edificiul cunoscut ca Cetățuia Straja. A mai făcut-o și în jurul anilor 1940, după ce o obținuse cu câțiva ani în urma acestei date printr-un schimb de imobile cu Statul Român prin Ministerul Apărării Naționale la acea vreme, căruia i-a dat în schimb Cazarma „Regele Ferdinand I”, actuala unitate militară de pe str. Mihai Viteazu. 

Avocatul Adrian Rusu, care în ultimii ani a reprezentat municipalitatea în această cauză, a arătat în pledoaria sa că înscrierea obiectivului istoric în CF pe numele SC Aro Palace S.A. s-a făcut din greșeală. Iar el s-a folosit cu rigurozitate de datele istorice încă de la începuturile construcției cu rol de apărare de pe Dealul Straja. 

Nu vom zăbovi prea mult asupra trecutului îndepărtat, dar menționăm că, la începutul secolului XV, pe dealul Schlossberg (Straja), cel pe care azi se află cetatea, departe de zidurile cetăţii, se găsea un turn de veghe care a fost completat în anul 1524, când a fost clădit din piatră şi cărămidă turnul în formă de potcoavă care-i constituie şi azi nucleul. Apoi, construcția a fost extinsă ca cetate. În anul 1529, în timpul luptelor dintre regele Ferdinand şi János I pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupată și distrusă de armata lui Petru Rareș. Nucleul fortificației de azi a fost ridicat din piatră prin anul 1550, de trupele habsburgice. În 1618, un incendiu provoacă mari stricăciuni, iar construcţia este refăcută aproape în întregime în 1625. În 1630 zidurile de apărare sunt completate cu patru bastioane şi aceasta este configuraţia care s-a păstrat până azi.

Prin secolul al XVII-lea cetățuia și-a pierdut din importanță și a fost folosită ca depozit, apoi a servit drept cazarma plăieșilor (grăniceri) – în acea vreme dealul s-a numit Dealul Plăieșilor. În 1688 aici s-a refugiat din faţa habsburgilor o parte dintre braşoveni. În 1690 armatele imperiale s-au stabilit în cetate, şi mulţi ani la rând au asuprit oraşul. Au fost defrișate viile din jurul cetații pentru a asigura observarea nemijlocită a pantelor dealului. Cetatea s-a dovedit a fi un adăpost sigur mai ales pe timpul răscoalelor din perioada principelui Rakoczi (1676-1735).

În 1773 Iosif al II-lea (unul dintre fiii Mariei Tereza de Austria, pe care ea l-a asociat la putere în anul 1765) a ordonat refacerea cetăţii, iar după nouă ani a oferit-o oraşului spre cumpărare. Oraşul nu a cumpărat-o și o perioadă a funcţionat ca închisoare pentru prizonierii turci şi francezi, iar în timpul epidemiei de ciumă aici era o secţie pentru cei cu simptomele bolii.

Cheltuielile mari de întreținere au determinat orașul să dăruiască cetatea Mariei Tereza (împărăteasă a Austriei între anii 1740 și 1780).

În timpul revoluţiei din 1848 a adăpostit revoluţionari maghiari care s-au predat în vara lui 1849, după un asalt al trupelor ruseşti.

În secolul al XIX-lea cetatea şi-a pierdut rolul militar – ultimele tunuri din dotare au fost transportate la Alba Iulia, în 1824.

Cu ocazia unor reparaţii mai ample în anul 1854 a fost amenajată cisterna în sistem veneţian din curtea cetăţii – azi, turiștii cred că de aruncă o monedă în fântână și se gândesc la ceva, dorința se va îndeplini.

Cetate pasată de la stat, la municipalitate și invers

Primele date înscrise în CF despre Cetățuie, înainte de 1 Decembrie 1918,  arată ca prim proprietar Trezoreria Regală Ungară fiind în folosinţa şi gestionarea Guvernului Militar Comun Regal şi Imperial.

Ulterior acestei date de mare importanță istorică pentru România, mai bine zis în anul 1927, în baza Decretului – Regal nr. 972 publicat în Monitorul Oficial nr. 79/09.04.1927 pe aceste imobile devine proprietar Statul Român.

În baza Legii din 16 mai 1932, Ministerul Armatei a fost autorizat a ceda Municipiului Braşov Cetăţuia Straja şi de a primi în schimbul acesteia Cazarma „Regele Ferdinand I” din Braşov, proprietatea Municipiului Braşov. Schimbul efectiv, în scripte, s-a realizat șase ani mai târziu. 

Apoi, în baza Jurnalului Consiliului de Miniştri, MApN nr. 2226/1940, aceste imobile au fost repartizate MApN, (alături de alte imobile) și s-a ordonat întabularea dreptului de proprietate al Ministerului Apărării Naţionale cu titlu de expropriere, imobilele fiind înscrise în CF.

De la aceasta dată, în cartea funciară se întabulează dreptul de proprietate al MApN (Ministerului Forţelor Armate, denumirea de la acea vreme a MApN)

„Împotriva acestui transfer format de proprietate declara apel Municipul Brașov, la 14.02.1941, Apel respins prin încheierea Tribunalului Brașov nr. 2896/07.06.1941 dată în dosarul nr. 621/1941. Recursul declarat împotriva acestei încheieri este respins prin decizia civilă nr. 178/16.10.1941 pronunțată de Curtea de Apel Brașov”, a notat avocatul Rusu.

Apoi, au apărut comuniștii, cate au luat și ei decizii în defavoarea municipalității cu privire la dreptul de proprietate asupra Cetățuii Straja. 

Erorile contemporaneității

În 1952, fortificația a fost dată în folosința Ministerului Afacerilor Interne (MAI), care a folosit-o ca „închisoarea orașului Stalin”.

„Deci trecerea în folosința Ministerului Afacerilor Intene se face exclusiv în considerarea destinației imobilului, aceea de închisoare militară. De asemenea, extrem de important în speță este faptul că folosinţa asupra imobilului acordată MAI nu a fost întabulată niciodată în cartea funciară, proprietar rămânând Statul Român și în administrarea MApN”, a subliniat avocatul Adrian Rusu.

Cu toate aestea, deși MAI nu era proprietar, prin Ordinul de Ministru de Interne nr. 470/1974 şi adresa nr. 10944/1974 a O.N.T. Carpaţi Braşov, asupra imobilului, se înscrie dreptul de administrare operativă în favoarea O.N.T. Carpaţi Braşov.

„Subliniem încă o dată faptul că, deși de imobil în anul 1974 dispune Ministrul de Interne, acest act de dispoziție apare ca fiind unul nelegal întrucât, așa cum am mai arătat, folosința asupra imobilului în speţă acordată MAI prin Decizia nr. M. 5194/1952 a Ministerului Forţelor Armate nu a fost întabulată niciodată în cartea funciară (…) Ca urmare, ignorând faptul că din anul 1965, imobilul se afla în administrarea MApN, prin Ordinul nr. 470/1974 al MAI, a transmis în administrarea Ministerului Turismului (la O.N.T. Carpaţi Braşov) imobilul denumit generic „Cetăţuia” format din teren în suprafaţă de 4.628 mp şi construcţiile aferente în suprafaţă de 1.462,25 mp (în condițiile în care, în prezent, din documentele de carte funciară ce justitifcă întabularea pârâtei rezultă o suprafață a construcțiilor de 3.036 mp + 1.921 suprafața căilor de acces + 45 mp teren liber, rezultând o suprafață totală de 5.052 mp)”, a mai arătat apărătorul municipalității.

A venit momentul decembrie ’89

Așadar, a venit momentul „haiduciei” în împroprietăriri. Începând cu 1975, după primirea imobilelor în administrare prin Ordinul MAI amintit, conducerea de partid și de stat din perioada respectivă a „infiltrat” în inima Cetății un restaurant. 

„În contextul liberalizării regimului juridic al proprietății, în Romania este adoptată Legea 15/1990, iar în baza ei este emisă Hotărârea Guvernului 1041/1990 privind înființarea societăţilor comerciale pe acţiuni în turism. În baza acestor acte normative, O.N.T. Carpaţi Braşov se transformă în S.C. POSTĂVARUL S.A. Braşov. Prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 154/26.04.1991 emis de Secretarul de stat, şef al Departamentului Turismului, imobilele prevăzute în lista anexă, între care la poziţia nr. 10 este menționat şi imobilul în speţă sub denumirea Complex Cetate din Str. Cetăţii nr. 5, se ordonă că sunt proprietatea societăţii comerciale POSTĂVARUL S.A. Iată că printr-un act de forță juridică inferioară – Ordinul Ministerului Turismului emis de un Secretar de stat, şef al Departamentului Turismului, imobilele în litigiu, generic denumite „Cetate”, în interiorul căruia funcționa un salon restaurant și un mic magazin de vinuri, devine proprietatea unei societăţi comerciale. Altfel spus, făcând o sugestivă comparație, ca și cum administratorul unei cafenele din Muzeul Louvre ar fi devenit proprietarul întregului Muzeu”, ne-a explicat avocatul Rusu.

Cu alte cuvinte, Compania Aro Palace a ajuns proprietar al cetăţii fără să plătească pentru aceasta vreun ban. Cetatea a fost în patrimoniul ONT (companie de stat), iar după 1990 societatea s-a privatizat, rezultând două companii: Postăvarul SA şi Poiana SA. Compania Postăvarul a intrat în posesia cetăţii alături de alte active, iar din 2000 şi-a schimbat numele în Aro Palace.

Toate aceste informații au fost scoase la lumină când, în 2014, municipalitatea și-a exprimat dorința de a cumpăra, având drept de preemțiune, imobilul scos la vânzare de Aro Palace.  

„Urmare a acestui fapt, urmând procedurile legale specifie unei asemenea chestiuni, Municipiul Brașov a analizat titlul de proprietate al ofertantei, descoperind nereguli care au condus la concluzia că bunul oferit spre achiziție, monument istoric, este bun de uz și interes public, aflat în domeniul public al Municipiului Brașov, motiv pentru care a hotărât promovarea prezentei acțiuni in revendicare”, a menționat avocatul citat.