BRAȘOV. Casa Barac, la mila Celui de Sus

Casa Barac, un monument istoric ce face parte din Complexul Muzeal Prima Școală Românească din Șcheii Brașovului, se degradează pe zi ce trece. Imobilul adăposteşte arhiva şi biblioteca muzeului, în care se află documente și cărți de acum câteva secole, cu o valoare inestimabilă. La apelul pe care directorul Muzeului, pr. prof. dr. Vasile Oltean, l-a făcut către comunitatea braşoveană sub sloganul „Daţi un leu pentru muzeu” au răspuns doar câțiva pensionari braşoveni și unii reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române, astfel că s-au adunat, până acum, doar 1.030 de lei. 500 de lei au fost donați de reprezentanţii Bisericii. „Restul a venit de la pensionari, care au venit la biserică şi după slujbă m-au căutat la Muzeu să-mi dea bani, ba 50 de lei, ba 30 de lei. Era atâta bucurie în oamenii aceştia, care chiar îşi doreau să ajute. Sper însă că vor mai fi braşoveni care îşi doresc să contribuie cu oricât de puţin pentru a salva valorile pe care le avem în Casa Barac”, spune părintele Oltean.
Până se va mai strânge ceva în contul Fundației Prima Școală Românească, cu banii rămaşi din cei 200.000 de lei alocați în decembrie de Ministerul Culturii, directorul spune că va începe să înlocuiască ţiglele sparte de pe partea din Casa Barac unde este arhiva. „Măcar să nu mai plouă înăuntru. Avem autorizaţii în regim de urgenţă şi vom începe lucrarea cât mai repede”.

Monument din secolul al XVIII-lea

Casa Barac, clădirea din Piaţa Prundului (Unirii) nr.3, ridicată în stilul tradiţional al Șcheilor cu unele elemente de arhitectură în stil brâncovenesc, a avut de-a lungul timpului diverse destinaţii: locuinţă pentru slujitorii bisericii, dispensar medical, locuinţă pentru chiriaşi. De cinci decenii, în Casa Barac se află fondul de carte şi arhiva Bisericii Sfântul Nicolae, manuscrise preţioase, documente vechi de sute de ani.. Casa Barac adăposteşte 6.000 de cărţi vechi şi peste 30.000 de documente importante. Imobilul, construit în 1773, unde se află și birourile, nu a avut parte până acum de reabilitări sau cel puţin nu în cei 48 de ani de când preotul prof. Vasile Oltean conduce acest complex. Anexa Casei, nefolosită de 20 de ani, stă să cadă. Principalul corp al clădirii (în care sunt îngrămădite toate documentele) nu arată nici el mai bine. Ţiglele sunt sparte, tavanele au cedat, pereţii sunt crăpaţi, iar când plouă, apa este adunată în lighene de angajaţii muzeului (patru cu tot cu director). Dacă nu mai fac faţă, încep să plimbe cărţile dintr-o cameră în alta. În corpul principal şi în anexa Casei Barac sunt, în total, 15 camere de depozitare. Cele din anexă sunt însă indisponibile.
Muzeul a primit, la sfârşitul anului trecut, de la Ministerul Culturii, 200.000 de lei pentru lucrări de reparaţii. Mare parte din bani s-au dus însă pe experţi şi documente. Lucrările de reabilitare s-ar ridica undeva la aproape 718.000 euro, însă directorul muzeului nu poate accesa bani europeni, pentru că această clădire aparţine Bisericii. De la Consiliul Judeţean, părintele Vasile Oltean nu poate cere bani pentru că, susţine el, ar fi incompatibilitate, fiind acum consilier judeţean. În prezent, sursa de finanţare este din taxa de vizitare a muzeului, de 3 lei pentru copii şi 5 lei pentru adulţi. Aproape toate tirajele zecilor de cărți pe care le-a scris prof. Oltean, pe baza celor descoperite de el în arhivele pe care le cercetează asiduu (despre Juni, despre Imnul Național, despre Diaconul Coresi, despre Constantin Brâncoveanu sau Mitropolitul Șaguna) au fost donate muzeului, pentru a acoperi din vânzarea lor cheltuielile.

Iluministul Barac, traducătorul lui Shakespeare

Numele de Barac, purtat de clădirea în care este adăpostită arhivă muzeului, este datorat poetului iluminist ardelean Ioan Barac (1776-1848), translator al Magistratului din Braşov (al Primăriei), dascăl, editorul primului periodic românesc braşovean „Foaia Duminecii” (1837) şi traducător al lui William Shakespeare în limba română.
Pe uşa de intrare în pivniţă este inscripţionat anul 1700, dar stampele vechi ale oraşului şi documentele veacului al XVII-lea o pomenesc vizavi de o moară, casă fiind ocolită de apa care traversa Prundul până la începutul secolului XX.
În 1803, Ioan Barac reorganizează şcoala din Șchei ca „şcoală normală” şi începe să locuiască în casa care îi poartă numele. Se căsătoreşte cu fiica protopopului Radu Tempea, iar fiul lor, Iosif Barac, care preda elevilor, devine de asemenea protopop al bisericii, locuind în aceeaşi casă. În copilărie, marele diplomat Titu Maiorescu (fiul ministrului Instrucţiunii publice în Muntenia) a fost pedepsit de Iosif Barac, care l-a pus să stea în genunchi, pe boabe de porumb, pentru că, întârziind pe patinoarul de sub Tâmpa, nu şi-a învăţat lecţia de limba latină. După anul 1944, clădirea devine pentru 10 ani circa sanitară, iar după 1967 găzduieşte arhiva muzeului.

Manuscrise vechi de 400 de ani

Construită în curtea bisericii Sfântul Nicolae, „Prima Şcoală Românească” a fost ctitorită de domnitorul Ţării Româneşti Neagoe Basarab, primind ajutor şi din partea domnitorilor Petru Cercel, Mihai Viteazu, Aron Vodă s.a. O bulă papală emisă de Bonifaciu al XI-lea, la 15 decembrie 1399, pentru „schismaticii” ortodocşi din Schei, cu scopul de a-i converti la religia catolică, aminteşte de şcoală.
Cu siguranţă că exista acea formă de învăţătură a „şcolii de predică”, prin care se crea un sistem educaţional de rezistenţă ortodoxă şi o dovadă în acest sens o constituie un manuscris al „Omiliarului”, descoperit acum zece ani în Șchei şi datat pentru veacurile XI-XII. S-au păstrat şi alte manuscrise preţioase cum ar fi „Învăţăturile lui Ioan Scărarul“, „Învăţăturile lui Efrem Şirul”, „Învăţăturile împăratului bizantin Ioan Cantacuzino”. De asemenea s-au păstrat scrisori şi documente care au aparţinut marilor domnitori din Moldova şi Ţara Românească.

Primele tipărituri româneşti

Şcoala din Șchei a devenit un important centru spiritual odată cu activitatea diaconului Coresi care a înfiinţat aici o tiparniţă, tipărind cărţi bisericeşti şi laice în limba română şi slavonă. Aici au fost tipărite prima cronică cu subiect românesc, prima gramatică românească şi primul almanah românesc, manuscrise păstrate în arhiva muzeului. În secolul XVIII, şcoala a devenit un centru de rezistenţă ortodoxă, având rolul de a formă preoţi, diaconi şi cântăreţi pentru bisericile rămase credincioase cultului ortodox răsăritean. În secolul al XIX-lea, Anton Pann desfăşoară o importantă activitate în această şcoală predând muzică, scriind manuale, iar după plecarea sa a trimis bani pentru cumpărarea de mobilier potrivit scopului clădirii.

Cei care doresc să contribuie la salvarea Casei Barac o pot face în contul RO34BRDE080SV05848350800 – Fundaţia Prima Şcoală Românească. Sau pot merge mai des pe la Muzeul Primei Şcoli Româneşti.

Citiți și:

Casa Barac, în pericol! Un alt simbol al Braşovului e pe cale să se prăbuşească!

Casa cu Sfinţi din Braşov! Icoane vechi de peste 250 de ani „dispar“ pe zi ce trece, din lipsa banilor!

Un simbol al Brașovului, „Hanul Pietrele lui Solomon”, a fost lăsat în paragină și transformat în toaletă publică