Vinerea Patimilor: Denia Prohodului Domnului / Tradiții și superstiții în Vinerea Seacă

Vinerea Mare este zi de mare doliu a întregii creştinătăţi pentru că este ziua în care Hristos a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru mântuirea neamului omenesc. Această zi este cinstită mai ales prin participarea la slujba (Denia) Prohodului Domnului. Este ultima zi din Postul Paştilor şi se mai numeşte şi Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă, pentru că e zi de post negru, adică nu se mănâncă şi nu se bea decât apă toată ziua.
„Astăzi a fost spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape”. Aceste cutremurătoare cuvinte au fost rostite de preot încă din seara Sfintei Joi, când acesta a ieșit din Sfântul Altar purtând în spate Crucea lui Hristos. În Vinerea Mare nu se mai slujește Sfinta Liturghie, pentru că Însuși Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum, și se ține post negru. Se fac numai Ceasurile Împărătești. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapă a tânguirii lui Hristos, Care se află de astăzi în mormânt.

Trecerea pe sub Masă

În toate bisericile ortodoxe se va scoate în jurul prânzului Sfântul Epitaf (Sfântul Aer), o icoană țesută sau pictată pe material textil, pe care este reprezentată coborârea lui Hristos de pe Cruce și punerea Mântuitorului în mormânt, ce devine loc de pelerinaj al credincioșilor. Aceștia pun flori pe masă ca pe un mormânt. Este ziua în care se tămăduiește sufletul de păcat și se spune că până și cei blestemați se pot vindeca. Înainte de slujba Deniei, dar și în timpul acesteia sau la sfârșit are loc așa-numita „trecere pe sub Masă”, acoperită de flori – mormântul simbolic al lui Iisus. Creștinii trec în genunchi pe sub Masă, acesta însemnând gestul suprem de pocăință, iar după ce ies, se ridică în picioare, gestul simbolizând faptul că respectivul nu rămâne doar la pocăință, ci „se îndreaptă”, se luminează după această trecere, se purifică. O altă interpretare a trecerii pe sub Masă este coborârea în Mormântul lui Hristos care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor neamului creștin, iar ridicarea în fața Crucii este triumful asupra suferinței și spălarea păcatelor.
Se poate trece pe sub masă o dată sau de trei ori, cu o lumânare aprinsă, ritualul fiind diferit în funcție de obiceiul locului. Se spune că nu este bine să treci după un bătrân bolnav, că s-ar putea să ajungi ca el sau să-i iei păcatele, și nici după o femeie. La finalul slujbei, Sf. Epitaf este așezat pe patru stâlpi și ținut de patru bărbați, pentru ca enoriașii să treacă pe sub el, la reîntoarcerea în biserică, după ce au înconjurat-o de trei ori.

Răstignirea

Evenimentele din Vinerea Mare sunt retrăite de ortodocși la Denia din această seară. Purtat de la Ana la Caiafa, cei doi arhierei, Mântuitorul ajunge în cele din urmă în fața guvernatorului Pilat din Pont.
Judecata are loc în fața acestuia, Iisus fiind învinuit de a Se fi făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu și mai ales, I Se aduce, pe nedrept, vină că S-ar fi socotit „Regele Iudeilor”. Deși Pilat afirmă că nu Îi găsește nici o vină, la cererea insistentă a mulțimii asmuțite de cărturari și arhierei, Îl osândește la moarte prin răstignire pe Hristos, în locul tâlharului Baraba. „A zis iarăși Pilat: „Dar ce rău a făcut?” Ei însă mai tare strigau și ziceau: „Să fie răstignit!”. Înainte de a fi răstignit, Iisus rabdă scuipările, bătăile, biciurile, ocările  și batjocură. Răstignirea Mântuitorului pe cruce s-a făcut pe la ora 12.00 („ceasul al șaselea”). Semn al desăvârșitei smerenii, Mântuitorul S-a jertfit alegând cea mai grea pedeapsă, destinată răufăcătorilor. Pe de altă parte, Iisus a ales răstignirea, întrucât era singurul mod de a muri îmbrățișând lumea. Astfel, din obiect de tortură și de osândă, Crucea devine emblemă a creștinismului, semn de cinstire și de prețuire, altar de jertfă, prin care Mântuitorul a împăcat lumea cu DumnezeuTatăl. Răstignirea s-a făcut pe Golgota, între doi tâlhari, dintre care, cel de dreapta, prin mărturisire și smerenie, a dobândit viața cea veșnică. „Și zicea lui Iisus: «Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!». Și Iisus i-a zis: «Adevărat grăiesc ție; astăzi vei fi cu mine în Rai»”.

După ce S-a rugat pentru lume și i-a iertat pe cei care Îi făcuseră rău, Mântuitorul Și-a dat duhul în mâinile Tatălui (la ora 15 – „ceasul al nouălea”). Ca dovadă a morții Sale adevărate, nu i S-au mai zdrobit fluierele picioarelor, ci I S-a împuns coastă cu sulița, din care a ieșit sânge și apă. Evenimente înfricoșătoare însoțesc momentul morții pe Cruce al Mântuitorului. „Și iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat; Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale Sfinților adormiți s-au sculat”. Cum se apropia Paștele iudaic, trupul Mântuitorului a fost coborât de pe Cruce de către Iosif și Nicodim, a fost uns cu mirodenii, înfășurat în giulgiu, apoi așezat în mormânt nou. La ușa mormântului s-a așezat o piatră mare și s-a pecletuit, asigurându-se paza cu ostași romani. La toate acestea au fost martore Maica Domnului și femeile mironosițe, chiar și unii dintre ucenici, de exemplu Ioan. De altfel, aflându-se pe Cruce și văzându-Și mama îndurerată și pe ucenicul Ioan Evanghelistul, Hristos o încredințează acestuia spunându-i: „Iată mama ta!”, făcându-ne pe toți credincioșii, astfel, fii ai Maicii Domnului.

Post negru

În Vinerea Mare nu se mănâncă urzici, nu se foloseşte oţet pentru că pe Cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, iar buzele i-au fost udate cu oţet. Credincioşii petrec Vinerea Mare în rugăciune.
Fiind ziua în care Iisus a fost răstignit pe cruce, în această zi nu se ară, nu se seamănă şi nu se sădesc pomi, întrucât nu vor rodi. Femeile nu au voie să coacă, să coasă, să ţeasă, să spele rufe sau să toarcă. Există credinţă că dacă cineva se încumetă a coace în această zi face mare păcat, iar coptura nu este mâncată nici măcar de peşti.
Despre oamenii care nu lucrau în Vinerea Mare se credea că nu vor avea dureri de cap şi vor avea noroc până la sărbătoarea următoare.
Specialiştii în etnografie susţin că, în comunităţile tradiţionale, se consideră că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului şi întunericului, oamenii rămânând fără protecţie divină. Se spunea că Vinerea Mare ar echivala cu 12 vineri obişnuite, denumirea de Vinerea Seacă explicându-se prin postul negru pe care mulţi oameni obişnuiau să-l ţină.
Cine face vreun rău semenului sau în această zi se spune că va fi pedepsit înzecit pentru fapta sa. În unele zone ale ţării se afumă cu tămâie pomii şi casele pentru a le feri de animale sălbatice, de trăsnete, boli şi dăunători. De asemenea, există tradiţia că dacă plouă va fi un an îmbelşugat, iar dacă nu, va fi mare sărăcie tot anul. Tot în această zi nu se mănâncă urzici, existând credinţa că Iisus a fost bătut cu un mănunchi de urzici.
Oamenii din popor cred că postul negru este bun pentru „secarea” gușii şi vindecarea bolilor de piele (Bucovina, Moldova, Transilvania), că îl va feri pe cel care posteşte de toate bolile şi îl va face să fie sănătos tot restul anului.
În Vinerea Mare, dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare: se crede că cel care se cufundă de trei ori în apă rece în Vinerea Seacă va fi sănătos şi va avea noroc tot anul. Sunt băi purificatoare în vederea întâmpinării Sâmbetei Învierii. Tradiţia este păstrată şi acum în toată ţara.