Tradiții la ziua Sf. Ștefan, primul martir pentru credința în Hristos

Sfântul Ștefan, primul diacon și martir al Bisericii, este sărbătorit de creștinii romano-catolici, anglicani, reformaţi, evanghelici și unitarieni pe 26 decembrie, în a doua zi de Crăciun. În schimb, întotdeauna în a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, Biserica Ortodoxă și Biserica Greco-Catolică îl prăznuiesc pe Sfântul Apostol Întâiul Mucenic și Arhidiacom Ștefan, condamnat la moarte în anul 33, de autoritățile iudaice, cel care a vestit și a mărturisit credința în Hristos, deschizând drumul unui impresionant șir de martiri creștini, pedepsiți pentru credința lor. Sfântul Ștefan avea harul divin al minunilor, de aceea este bine ca de ziua lui oamenii să aducă în casă icoana care-l înfățișează, despre care se spune că-i ajută pe cei cu probleme de sănătate.

Cartea Faptele Apostolilor (a cincea carte din Noul Testament) descrie într-un mod impresionant perioada de început a creştinismului – noua religie întemeiată pe Întruparea Fiului lui Dumnezeu, pe activitatea Sa dumnezeiască, pe Jertfa Sa mântuitoare şi Învierea Sa. A fost o perioadă hotărâtoare, plină de piedici şi grele încercări, de prigoniri şi jertfe. Propovăduirea cuvântului Evangheliei nu a fost deloc o misiune uşoară pentru Apostolii Domnului şi pentru ucenicii acestora. Chiar în acele zile de început ale Bisericii au fost oameni care aveau să-I urmeze deplin lui Hristos, prin jertfă. Ei, martirii, au fost cei care au arătat din plin sensul creştin al existenţei, ilustrând prin curajul lor învăţătura creştină despre Jertfa mântuitoare şi despre Răscumpărare.
Sfântul Ştefan a fost ales ucenic al apostolilor la puţin timp după ce Duhul Sfânt se pogorâse peste aceştia, rămaşi în Ierusalim pentru a propovădui Evanghelia, mărturisind despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în ciuda prigoanei la care erau supuşi de cărturarii, fariseii şi preoţii Legii Vechi.
Sf. Ştefan a fost unul dintre cei şapte bărbaţi „plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune”, aleşi de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ştefan a fost numit Arhidiacon. Dintre cei şapte ucenici binecuvântaţi de apostoli, despre Sf. Ştefan se spune că „era plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor”, fapte prin care stârneşte asupra sa invidia şi mânia unora dintre iudei, aşa­-numiţii „libertini”. Şi cum „nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi a Duhului cu care el vorbea”, aceştia îl acuză pe Ştefan, folosindu­-se de martorii mincinoşi, că a hulit împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu, întărâtă poporul asupra lui şi îl răpesc, ducându-­l în faţa Sinedriului. Aici, sunt reluate acuzaţiile nedrepte de hulă, detractorii lui spunând că „l­-au auzit zicând că Acest Iisus Nazariteanul va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-­a lăsat nouă Moise”, cuvinte în faţa cărora Ştefan rămas cu „faţa de înger”.

Se roagă pentru ucigașii săi

În cuvântarea pe care o rosteşte în faţa sinedriului, Ştefan le aduce aminte de neascultarea părinţilor (strămoşilor) lor, din vremurile în care erau păstoriţi de Avraam, până la Moise, şi se transformă din acuzat în acuzator: „(…) voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum părinţii voştri, aşa şi voi (…) voi, care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n­-aţi păzit­-o”, denunţându­-i în final drept cei care au devenit vânzătorii şi ucigaşii lui Iisus. Acestea atrag mânia celor care îl aduseseră pe el în sinedriu spre a fi judecat, astfel că Sfântul Ştefan este găsit vinovat de blasfemie şi condamnat la moarte prin lapidare. După pronunţarea sentinţei, conform Noului Testament, el a avut o teofanie: „Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Ştefan a fost dus în afara cetăţii, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir creştin – primul ucis pentru că mărturisise credinţa în Iisus. Urmând exemplul Mântuitorului, în clipa morţii el se roagă: „Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: «Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!»!” Primul martir pentru credinţa sa în Hristos moare rugându­-se pentru ucigaşii lui: „Şi îngenunchind, a strigat cu glas tare: «Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!» Şi zicând aceasta, a murit”. Conform Noului Testament şi tradiţiei creştine, printre cei ce l-au judecat şi care au asistat la uciderea lui s-a aflat şi Saul, convertit ulterior la creştinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.

Datini străvechi

O veche tradiție spune că de ziua Sfântului Ștefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfățișează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creștinii care au probleme de sănătate, dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.
În această zi, în biserici se pomenesc creștinii care au murit în împrejurări dramatice și se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ștefan. În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ștefan, care au formă rotundă și sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ștefan. După ce se sfințesc de către preot, la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.

În tradiție se mai spune că pentru sporul casei și sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine ca în 27 decembrie să dăruim icoana Sfântului Ștefan sau o candelă nouă, aprinsă. În semn de iubire, prețuire și respect pentru Sfântul Ștefan, dar și ca dovadă de iubire și înțelegere, este bine să ne împăcăm cu persoanele cu care suntem certați.
În ziua praznicului, este bine să evităm deplasările în zone montane și în locuri izolate, care ne pun viața în primejdie.