Săptămâna Patimilor – semnificaţia zilelor

Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor este timpul în care Biserica retrăieşte, actualizează momentele cele mai importante din viaţa şi activitatea Mântuitorului Iisus Hristos: Patimile, Moartea Sa pe cruce şi îngroparea, toate culminând cu Învierea Sa.

Ultima săptămână a Postului Mare, cunoscută drept Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, a început de aseară cu prima slujbă de „denie”, deşi o slujbă de dimineață, justificându-se însă prin modul în care se parcurge timpul liturgic, deosebit de cel civil, în perioada Postului Mare. După Duminica Floriilor, când Iisus a fost întâmpinat ca un Mesia la intrarea în Ierusalim ­ Săptămâna Patimilor ne înfăţişează într­-o înlănţuire logică şi cronologică momentele legate de Patimile, Răstignirea, Îngroparea şi Învierea Mântuitorului, transpunând evenimentele în prezent, prăznuind un „astăzi” liturgic, ceea ce înseamnă o reintrare a Bisericii în eveniment. Este timpul în care Biserica retrăieşte, actualizează momentele cele mai importante din viaţa şi activitatea Mântuitorului Iisus Hristos: Patimile, Moartea Sa pe cruce şi îngroparea, toate culminând cu Învierea Sa. Dacă Postul întreg înseamnă călătoria duhovnicească către Paşti (Înviere), ultima săptămână este o continuă înainte prăznuire a acestor zile, este revelarea ultimă a înţelesului postului. Din dorinţa de a participa la acest „astăzi” al Învierii lui Hristos, chiar şi cei care au neglijat până acum postul, se străduiesc ca măcar în aceste şase zile rămase să pornească „urcuşul spre Ierusalim”, alături de Iisus, primit triumfal în cetate. Acel „ceas al lui Hristos” despre care El a vorbit adesea şi spre care a fost orientată întreaga Sa slujire pământească, se apropie. Credincioşii parcurg acum ultimele zile ale lui Hristos­-Omul, fiecare zi din Săptămâna Patimilor semnificând un nou pas al lui Iisus pe drumul către Răstignire şi Înviere.
Slujbele deniilor săvârşite în fiecare seară, prin frumuseţea şi conţinutul cântărilor şi rugăciunilor, prin dramatismul şi solemnitatea ceremoniilor liturgice, creează cadrul pentru trăirea sufletească de mare profunzime prin care credincioşii devin părtaşi clipă de clipă la evenimentele de excepţie din viaţa Fiului lui Dumnezeu. Primele trei zile se constituie într-­un prolog al Sfintelor Patimi ale lui Hristos.

Pilda lui Iosif şi Predica de pe Muntele Măslinilor

Luni si marţi, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urmă învăţături ale Domnului. Tot în ziua de luni este pomenit Iosif Patriarhul, cel pe care propriii fraţi l-­au bătut şi, crezându­-l mort, l­-au părăsit pe câmp. Dar acesta trăia şi, după ce a dus o viaţă de sclav, a ajuns prinţ al Egiptului, i-­a iertat pe cei care i-­au greşit şi şi-­a salvat de la foamete familia si poporul. Povestea lui Iosif prefigurează doar ceea ce va desăvârşi Iisus, care deşi vândut pentru 30 de arginţi, arestat şi batjocorit, condamnat la moarte şi răstignit ­ a iertat şi a mântuit omenirea. Ziua de marţi este dedicată Predicii de pe Muntele Măslinilor, în care Hristos a prevestit distrugerea templului din Ierusalim, dar şi propria Sa Înviere.

Iuda şi femeia păcătoasă

În Miercurea cea Mare, denia aduce în prim-plan două personaje opuse:  păcătoasa desfrânată, înstrăinată de Dumnezeu (dar care aducând în această zi, cu mare căinţă şi cu lacrimi, mir de mult preţ şi ungându-L pe Hristos, devine mironosiţă) şi Iuda (ucenicul care, deşi apropiat de Domnul, L­-a vândut, tot în acea zi,  pentru treizeci de arginţi, fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-­L ucidă). Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post, ea fiind, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), una din cele două zile ale săptămânii în care trebuie să postească creştinii de­-a lungul anului, cu excepţiile (marcate ca harţi) stabilite de Biserică.

Joia Mare

În Sfânta şi Marea Joi, biserica a rânduit Denia celor 12 Evanghelii. De asemenea, se prăznuieşte spălarea picioarelor apostolilor de către Mântuitorul Hristos, Cina cea de Taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului Nostru Iisus Hristos. Joi este şi ziua în care gospodinele trebuie să vopsească ouăle în roşu, urmând ca în Sâmbăta Mare să coacă pasca şi cozonacul ce vor fi aduse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfinţite.

Vinerea Mare, zi de post negru

În Vinerea Mare se prăznuiesc sfintele, mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului. Conform tradiţiei creştine, în această zi ne aducem aminte de suferinţele Lui pentru noi şi a noastră mântuire, de chinurile şi bătăile, urmate apoi de răstignirea şi de moartea pe cruce. Acesta este motivul pentru care Vinerea Mare, numită şi Vinerea neagră sau Vinerea Seacă, este zi de  post negru.

Începutul Raiului

În Sâmbăta Mare se prăznuieşte îngroparea dumnezeiască şi trupească a Mântuitorului şi pogorârea la iad, prin care neamul nostru a fost mutat spre viaţa veşnică. În intervalul acesta dintre răstignirea pe cruce şi Înviere, pentru ca moartea Lui să nu pară iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lăsat trupul Său să zacă în mormânt trei zile şi în acest timp a coborât cu sufletul la iad, sfărâmându-i ­porţile. Trăind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit să ne arate că este posibilă o viaţă spirituală, biruitoare şi fericită, şi fără de trup. Până la El, oricine murea se ducea la viaţa chinuită din iad, întrucât toţi treceau pragul eternităţii cu sufletul schilodit de păcat. Aceste trei zile de viaţă ale lui Iisus cu sufletul despărţit de trup formează începutul Raiului.

Pentru a simţi măcar o fărâma din bucuria pascală cea mai autentică trebuie să ne pregătim în această săptămână în care, ca şi pe o scară cu şase trepte, urcăm spre Înviere, atât sufletul, cât şi trupul, înăsprind postul pe cât stă în putinţa fiecăruia. Cei care nu s­-au înfrânat deloc până acum este bine ca măcar în aceste ultime zile, care sunt şi cele mai importante din Post, să o facă, ştiind că, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsă şi peste cel care a venit abia în ceasul al unsprezecelea ca şi peste cel care a venit încă din ceasul întâi la Hristos.