BRAȘOV. „Reportaj de la Steagul Roşu”

„Reportaj de la Steagul Roșu” este titlul unui film documentar ce va putea fi văzut astăzi, la prima proiecție de anul acesta din cadrul programului european KineDok la Brașov powered by One World Romania. Calupul de cinci scurtmetraje documentare românești din perioada comunistă „Sahia Vintage” va fi proiectat online, de la ora 18.00, pe paginile de Facebook ale organizatorilor locali, Artburg și Centrul Multicultural al Universității Transilvania. Vizionarea este gratuită.

Un documentar extrem de interesant pentru brașoveni este însă „Reportaj de la Steagul Roșu” (Alexandru Sîrbu / 1956 / 19min / Alb/Negru), un film atipic în contextul anilor ‘50. Privit din perspectiva deceniilor următoare, filmul aparține unui corp mai larg de documentare concentrate asupra condițiilor de viață oferite cetățenilor României de către noile cartiere de locuințe muncitorești – în cazul de față, cartierul de blocuri construite în jurul fabricii Steagul Roșu din Orașul Stalin (numele orașului Brașov în perioada 1950-1960). Regizorul Alexandru Sîrbu îşi urmărește personajele – locuitori ai unui nou cartier de blocuri construit în jurul fabricii eponime din Braşov – într-un moment de relaxare la sfârșit de săptămână.

Programul KineDok la Brașov, 14 ianuarie

Reportaj de la Steagul Roșu (Alexandru Sîrbu / 1956 / 19min / Alb/Negru)

Casa noastră ca o floare (Alexandru Boiangiu / 1963 / 19min / Alb/Negru)

Se filmează vreme de două luni în Ferentari, Balta Albă, Pajura, Griviţa, Floreasca, Giuleşti, zona 6 Martie-Izvor. La final filmul este prezentat în documentele interne ca un „film-anchetă” în cadrul căruia „discret sau indiscret, obiectivul cinematografic pătrunde în casele oamenilor cu voia, dar mai ales fără voia lor, surprinzând compor-tarea neglijentă şi de condamnat a unor locatari care au o comportare boierească faţă de locuinţe, deteriorează apartamentele şi nu respectă cele mai elementare norme de convieţuire obştească.”

Primul documentar de investigaţie al lui A. Boiangiu continuă preocuparea documentariştilor pentru tema locuirii, probată și de alte filme produse la studioul Sahia, precum Reportaj de la Steagul Roşu. Acolo, regizorul Alexandru Sîrbu îşi urmărise personajele – locuitori ai unui nou cartier de blocuri construit în jurul fabricii eponime din Braşov – într-un moment de relaxare la sfârșit de săptămână. Însă experienţele negative legate de locuirea colectivă a unei populații recent urbanizate creează necesitatea unor filme educative care să atragă atenţia asupra regulilor de convieţuire în spaţiul comun al blocului de locuinţe.

Scrisoare din orașul nou (Titus Mesaroș / 1978 / 10min / Alb/Negru)

Filmul mizează substanțial pe umor pentru a transmite, în format digerabil, un mesaj pozitiv cu privire la beneficiile intervenției modernizatoare a statului în viața cotidiană a viitorilor orășeni: când băiatul înghite din greșeală un nasture, mama îl duce la „spitalul cel nou” pentru a verifica „dacă e de la cămașă sau de la pantaloni”; aparatul este atât de performant încât familia poate fi sigură că nasturele este de la cămașă; o rudă a băiatului cumpără un aragaz cu ecran transparent la care se poate vedea găina prăjindu-se „mai bine decât la televizor”, motiv pentru care tatăl decide într-o seară „să stea la știrile de la aragaz”.

Aflați despre mine (Adrian Sârbu / 1982 / 17min / Color)

Mizând pe o formula epistolară (de unde titlul filmului), Aflați despre mine… prinde procesele identitare profunde determinate de migrația internă a ultimelor decenii. Odată cu ruperea de spațiul de origine, tinerii își pierd reperele, devenind frecvent violenți sau dependenți de alcool. Pentru a-i ajuta, sau pentru a-i menține într-o zonă ușor de controlat, cei care administrează căminul organizează o horă săptămânală care va oferi material pentru câteva dintre secvențele cele mai memorabile ale filmului.

Numit inițial Căminiștii, filmul e regizat de unul dintre tinerii care devin angajați ai studioului Sahia la începutul anilor ‘80, aducând un val de energie și un interes proaspăt pentru documentarul social (în versiunea permisă de epocă): Adrian Sârbu – un nume asociat în România post-comunistă cu grupul MediaPro.

Pentru strănepoți, încă ceva despre București (Doru Segall / 1980 / 15min / Color)

Structurat ca o scrisoare adresată de „un grup de cetățeni de la Studioul Alexandru Sahia” viitorilor rezidenți ai capitalei în secolul 21, filmul cuplului Segall prinde, într-o suită de instantanee surprinzător de luminoase, Bucureștiul de la începutul anilor ‘80. Când familia Segall iese cu camera pe străzile capitalei – o acțiune tot mai dificilă în ultimul deceniu ceaușist, din pricina restricțiilor aplicate aleatoriu imaginii documen-tare – mulți sunt încă bucureșteni doar cu buletinul, ca urmare a migrației recente de la sat la oraș, și fac eforturi să se adapteze la o realitate metropolitană care le este străină.

Avem aici un dialog ad-hoc, peste ani, între filmul Segallilor și cel al colegului de stu-dio Alexandru Boiangiu care, cu două decenii mai înainte, își îndreptase și el camera către noile modele de locuire urbană – în cazul respectiv într-un film realizat în for-mula anchetei sociale și orientat în special către expunerea celor neglijenți față de proprietatea socialistă.