BRAŞOV. „Însemnări din subterană” şi anti-eroul lui Dostoievski

CenaKLUb Tiuk (nr. 66) vă invită la o discuție cu Mihai Vacariu despre „Însemnări din subterană” de F.M. Dostoievski.  Moderatorul discuţiei va fi Mihail Vakulovski. Evenimentul are loc astăzi, 9 septembrie 2016, ora 18.00, la Librăria Humanitas Brașov din Piaţa Sfatului (foto). Intrarea este liberă.

„În «Însemnări din subterană« F.M. Dostoievski creează un anti-erou, un „om în plus”, un parazit, un individ care trăieşte o „viaţă vie” („живая жизнь”), dar care vorbeşte „ca-n cărţi”, chiar dacă e conştient că „2×2=4 nu mai e viaţă, domnilor, ci începutul morţii”.
Povestirea e compusă din două părţi, „Подполье” („Ilegalitatea”) şi „По поводу мокрого снега” („Despre zăpada udă”). Prima parte e un autoportret al protagonistului fără nume. În partea a doua, „Despre zăpada udă”, acesta îşi aminteşte de ilegalitatea sa din tinereţe. „Însemnări din subterană” e şi o satiră împotriva vieţii-spectacol, un manifest hiper-realist & filozofic pentru „viaţa vie”, pentru firesc şi natural, o dramă psihologică şi existenţială de cea mai bună calitate, care se citeşte cu maximum de interes şi acum, la atîţia ani după ce a fost scrisă (publicată prima oară în 1864, în revista „Epoca”). La sfîrşitul textului anti-eroul nostru e numit de Dostoievski „paradoxal” („парадоксалист”). Gîndirea acestui „paradoxal” e ciudată, egoistă, cinică. Creînd „Însemnări din subterană”, Dostoievski îi scria fratelui său că lucrează la o povestire care se scrie mult mai greu decît ar fi crezut, o povestire „stranie, pe un ton tăios şi sălbatic”.
Tragismul din „Însemnări din subterană” e că acest om simplu, „în plus”, e conştient de starea în care se află, îşi recunoaşte nimicnicia, suferă din cauza asta, se învinovăţeşte şi e convins că nu are cum să-şi revină şi crede că nici nu merită să-şi revină, pentru că „nu mai e nimic sfînt”. Anti-eroul fatalist e împotriva teoriilor sociale iluministe & pozitive (de ce sînteţi convinşi că omul are nevoie doar de ce e normal şi pozitiv, se întreabă protagonistul).
„Însemnări din subterană” este un text la fel de actual şi acum, la două secole după ce a fost scris. Se pare că omul e la fel de la începuturile sale şi, în principiu, nu s-a schimbat prea mult – are aceleaşi trăiri, sentimente, necesităţi. Dar asta vedem doar dacă-i citim pe cei mai buni şi profunzi scriitori”, a notat Mihail Vakulovski.