Al cui e teatrul din Brașov? (I)

„Teatrul Sică Alexandrescu din Braşov a luat fiinţă în anul 1946 sub denumirea Teatrul Poporului”, scrie pe site-ul de internet al acestei instituții. Actualmente, la 70 de ani de la înființare, nu mai e teatrul poporului, nici al spectatorilor, nici măcar al Primăriei, căreia teoretic i se subordonează, ci a fost confiscat de o grupare de oameni ce se autointitulează ba „Colectivul de protestatari” (probabil după modelul „colectivului de oameni ai muncii”, de pe vremuri…), ba „Messi și Ronaldo” (mai era unul, Nicu Văcăroiu, care se lăuda – mai modest, totuși, – că el e „Hagi al finanțelor”…), ba „grupul nebunilor și descreieraților din Brașov” (???). Acești oameni au închis, practic, teatrul, cu de la ei putere, sub privirile stupefiate ale multor brașoveni (din taxele și impozitele cărora merg bani și la acest teatru) și sub acelea îngăduitoare ale Primăriei, în subordinea căreia se află instituția de cultură, devenită în ultima perioadă scena unui jalnic spectacol de circ. Și, când afirm asta, nu mă refer doar la schimbul de comunicate acuzatoare între protestatari și non-protestatarii, cum ar veni, din teatru nici la lăturile vărsate pe rețelele de socializare, nici la comportamentul de chivuță afișat public de unii dintre angajații teatrului. Nici doar la „picnicul” cu slană și ceapă  pe care „colectivul de protestatari” (sau „Messi și Ronaldo”, sau „nebunii și descreierații”, cum preferați) a fost lăsat să-l țină pe treptele teatrului (apropos, ce credeți că ar fi făcut Poliția Locală dacă eu și câțiva dintre Dvs. am fi organizat ad-hoc un asemenea „picnic” pe trotuarul de la intrarea în Primărie, că e tot instituție publică? Oare ne-ar fi lăsat și pe noi în pace?). Nu. Mă refer și la ciudata atitudine a administrației locale din Brașov, în opinia mea principala vinovată, pentru că a permis, prin lipsa de reacție, escaladarea situației.

Ce-a făcut Primăria, ce-a făcut Consiliul Local atunci când 13 angajați au hotărât să suspende spectacolele (pentru unele deja se vânduseră bilete), adică, în alți termeni, să oprească activitatea nu doar a lor, ci a întregii instituții? Nimic! Ce-a făcut administrația locală – adică patronul întreprinderii numite teatru – atunci când managerul interimar, pe care l-a numit pentru a asigura buna funcționare a instituției, a făcut exact pe dos față de ceea ce avea în fișa postului, alăturându-se celor care au blocat funcționarea? Nimic! Sau mai nimic: i-a cerut o notă explicativă, pe care a primit-o redactată în doi peri, să nu zic în bătaie de joc, și de atunci, adică de vreo două săptămâni, se tot dă pe după copac, sub pretextul că „analizează”.

(va urma)