Autostrada București – Brașov, exemplul clasic de investiție pe care România refuză să o vadă

Autostrada București – Brașov a devenit, în timp, mai mult decât un proiect de infrastructură: este un test de viziune economică. Potrivit unei analize care rezonează cu pozițiile exprimate public de antreprenorul Iulian Nedea, CEO Simtel, problema nu este costul autostrăzii, ci incapacitatea statului de a evalua costul inacțiunii.

De ani de zile, discursul oficial se învârte în jurul aceleiași idei: „nu se justifică economic”, „este prea scumpă”, „nu există interes din partea investitorilor”. În realitate, spune logica economică susținută de mediul de business, România pierde anual sume uriașe tocmai pentru că proiectul nu este realizat.

Valea Prahovei și zona Brașovului reprezintă unul dintre cele mai mari potențiale turistice ale României, aflat la doar câteva ore de o capitală de peste 2,5 milioane de locuitori. Fără infrastructură modernă, această zonă rămâne însă blocată, sufocată și, în final, evitată.

„Când nu investești în infrastructură, nu pierzi doar timp în trafic, pierzi bani, investiții și oportunități”, este una dintre ideile recurente promovate de Iulian Nedea în analizele sale economice. Aplicată la București – Brașov, această logică arată un impact major: pierderi estimate la peste 1 miliard de euro anual doar din turism și servicii conexe.

Costul estimat al autostrăzii, de aproximativ 5 miliarde de euro, este adesea prezentat ca o povară. În realitate, este o investiție care s-ar putea amortiza în câțiva ani, nu prin taxe directe, ci prin dezvoltarea accelerată a economiei regionale: turism, imobiliare, servicii, locuri de muncă și investiții private.

Un alt argument-cheie subliniat frecvent de Nedea este faptul că banii investiți în astfel de proiecte nu dispar. Ei se întorc în economie sub formă de salarii, taxe, contracte pentru firme românești și infrastructură durabilă. În schimb, miliardele cheltuite anual de români în vacanțe externe reprezintă capital pierdut definitiv pentru economia națională.

Din această perspectivă, Autostrada București – Brașov devine un exemplu clar al diferenței dintre administrare și viziune. Administrarea vede doar costul imediat. Viziunea vede randamentul pe termen lung.

Analiza lui Iulian Nedea concluzionează că problema României nu este lipsa banilor sau a soluțiilor tehnice, ci lipsa deciziilor strategice. Iar Autostrada București – Brașov rămâne simbolul perfect al unei investiții care ar putea schimba economia, dar care continuă să fie amânată din lipsă de curaj politic.