Veteranii puscariei

Pe batranii inchisi la Penitenciarul Codlea ii asteapta un Craciun trist
In penitenciarul cu regim de maxima securitate Codlea sunt inchisi peste 1000 de oameni. Barbati, femei si minori condamnati la mai putin de 10 ani de puscarie. In spatele zidurilor groase si ale gratiilor de fier, cateva zeci de detinuti isi traiesc batranetea. Aici, timpul trece pentru ei mult mai greu. Sunt departe de casa, de cei dragi, iar pana la ziua eliberarii mai sunt destui. In loc sa se bucure de pensie si sa-si vada nepotii crescand, ei traiesc intr-o lume mai dura, inghesuiti in celule. Pentru ei, urmeaza cele mai triste sarbatori. TRANSILVANIA EXPRES a stat de vorba cu cei mai batrani puscariasi de la Codlea.

Batranete dupa gratii
La cei 71 de ani ai sai, VI este cel mai batran detinut din penitenciar. In primavara a facut pentru prima data cunostinta cu zidurile inchisorii. A fost condamnat la 5 ani de inchisoare pentru ca si-a omorat fratele cu un topor. De 16 ani este vaduv, dar are trei fete care mai vin in vizita din cand in cand. „Veteranul” este foarte bolnav: are probleme cu plamanii si cu inima. Este multumit de felul cum il trateaza medicii din penitenciar, dar crede ca nimeni nu-i va putea vindeca vreodata tristetea care-l cuprinde. Pana la 70 de ani a avut o viata fara pata. Totul a pornit de la o cearta stupida. Regreta ce a facut, dar nu mai are cum sa dea timpul inapoi. „Aici sunt multi oameni de treaba. Mancarea e buna. Numai ca tineretul isi cam bate joc de mine, ca sunt batran”, explica VI. Aproape toata ziua si-o petrece in pat. Nu iese afara sa se plimbe decat foarte rar pentru ca se misca greu. Putinul timp pe care-l mai are de trait ar dori sa si-l petreaca la casa lui, departe de gratiile inchisorii. Nu se poate. Se teme ca nu va apuca sa moara in patul lui de acasa.

Singur de Craciun
SI are 68 de ani si de o luna este dupa gratii la penitenciarul cu regim de maxima securitate din Codlea. A fost condamnat pentru omor la 8 ani de inchisoare. La inceputul anului trecut, o cunostinta l-a vizitat si s-a iscat o cearta intre ei. Impins intr-o altercatie, musafirul a cazut la podea. Peste doua zile, a decedat la spital. „A fost legitima aparare. Eu am fost cel agresat in casa mea”, sustine inca batranul. Nu s-a obisnuit cu regimul de detentie. „Stam 15 in camera, fiecare cu firea lui”, spune oftand. De voie, de nevoie, se intelege cat poate de bine cu colegii de celula, mult mai tineri decat el. Totusi crede ca ar fi bine sa fie separati „oamenii seriosi, cu raspunderea muncii”, de ceilalti detinuti. Din cauza problemelor cu vederea, nu prea mai citeste. In schimb, se uita mult la televizor. Sotia il viziteaza de trei ori pe saptamana si ii aduce pachete. Cateodata se duce sa spuna o rugaciune la capela penitenciarului. Isi aminteste cu nostalgie de cei 43 de ani in care a lucrat ca laborant la Facultatea de Industria Lemnului. „Niciodata n-am avut probleme cu legea. Am avut mereu raspunderea muncii”, se lamenteaza batranul. Abia poate sa vorbeasca despre sarbatori. Suspina si ii dau lacrimile.