Sutto din fruntea Romaniei – Postul national de televiziune va difuza un film realizat dupa piesa de teatru scrisa de un fost jurnalist brasovean

Postul national de televiziune va difuza in premiera absoluta filmul regizat de Dominic Dembinski, „Alegerea lui Alexandru Sutto”, dupa o piesa de Dumitru Crudu.
Aceasta a fost castigatoare a concursului UNITER – fiind apreciata „Cea mai buna piesa romaneasca a anului 2003”. Tanarul dramaturg este basarabean si a studiat mai multi ani la Brasov. „Alegerea lui Alexandru Sutto” a aparut in volum la editura Unitext din Bucuresti.

Salvat de poezie
Dumitru Crudu este, alaturi de Stefan Bastovoi si Alexandru Vakulovski, unul dintre cei mai talentati scriitori ai tinerei generatii basarabene.
Si-a facut studiile la Brasov si la Sibiu, a debutat ca poet si, dupa trei volume de versuri apreciate de critica, s-a apucat de teatru. Crudu a lucrat la mai multe publicatii locale brasovene ca jurnalist, pana in urma cu patru-cinci ani. Este colaborator permanent la revista on-line „Tiuk!”. A semnat, alaturi de brasoveanul Marius Ianus, manifestul gruparii fracturiste, iar in prezent este comentator cultural la Radio Europa Libera in Chisinau.
Poezia l-a ajutat in diferite situatii. De exemplu, in anul 1992. Era in drum spre Universitatea din Tbilisi, de unde urma sa–si primeasca actele de studii. Razboiul din Georgia l-a prins in tren. Pe drum, granicerii au dat jos toti calatorii si i-au interogat. Li se parea suspect ca, pe timp de razboi, cineva merge in capitala Georgiei. Pentru ca tocmai scrisese o poezie, l-au pus sa le-o citesca. Le-a placut si i-au dat voie sa intre in Tbilisi.

Inspirat din realitate
In filmul regizat de Dominic Dembinski joaca actorii Horatiu Malaiele, Mihai Constantin, Razvan Vasilescu, Virginia Mirea, Coca Bloos si Serban Ionescu, cu participarea extraordinara a flautistului Ion Bogdan Stefanescu.
Dumitru Crudu a scris textul piesei, de la care a aparut ideea producerii filmului, pornind de la o intamplare reala. La 15 ianuarie 1821, Sutto murise si cei din jurul lui au tainuit acest lucru. „Textul meu are si o dimensiune istorica. Analizand istoria Romaniei am observat ca o mare parte a ei sta sub semnul lui SUTTO. Din cand in cand, la anumite intervale istorice, Sutto ajunge din nou in fruntea Romaniei si o guverneaza dezastruos. Cred ca ultimul SUTTO pe care l-a dat Romania a fost Nicolae Ceausescu a carui umbra inca se mai intinde si acum asupra spatiului carpato-danubiano-pontic, iar in mintea multor romani el inca mai ramane a fi conducatorul tarii. Cand zic SUTTO, zic si manipulare. De aceea, cred ca Sutto a fost reanimat pe timpul mandatelor lui Iliescu, iar de mostenirea lui grea inca nu am scapat nici astazi”, spune tanarul dramaturg despre piesa sa.

Comedie neagra
Regizorul filmului, Dominic Dembinski, apreciaza ca piesa lui Dumitru Crudu e o parabola, dar si o comedie neagra. „Textul lui Crudu mi-a oferit posibilitatea sa creez intr-o maniera postmoderna o poveste cinematografica ce este in egala masura parodie, grotesc, fabula si comedie ce isi autodenunta cu ironie influentele si chiar tentatiile calofile si cinefile. Desigur ca in film vom recunoaste metehne, atitudini, inertii comic-tragice, personaje ale istoriei Romaniei, ba chiar si intamplari social-istorice din ultimii… multi ani”, spune regizorul filmului.

Proces ca in Kafka
Intre 2000 si 2003, instantele brasovene s-au confruntat cu o poveste desprinsa, parca, din romanul lui Kafka. Lacatusul mecanic Dumitru Crudu a fost condamnat de o instanta brasoveana pentru calomnie doar pentru ca purta acelasi nume cu ziaristul si dramaturgul Dumitru Crudu. Ani in sir, lacatusul a batut pe la portile Tribunalului pentru a dovedi ca el n-are nici o legatura cu presa. Judecatorii i-au spus sa mearga linistit acasa pentru ca eroarea a fost reparata. N-a fost. Numai dupa ce povestea absurdei sentinte a fost mediatizata de ziarele centrale si de cateva televiziuni, Judecatoria Brasov s-a grabit sa repare greseala. Dramaturgul Dumitru Crudu a venit de la Chisinau la Brasov, imediat ce a aflat despre brasoveanul care a fost condamnat in locul sau intr-un proces de care nici el n-a stiut nimic timp de trei ani. Cei doi Dumitru Crudu s-au cunoscut chiar pe holurile Judecatoriei. Si-au strans mana si si-au promis ca se vor sustine reciproc pentru a incerca sa repare nedreptatea care li s-a facut printr-o sentinta ce ridica mari semne de intrebare.

Un cadavru in fruntea Romaniei
„Cei din preajma lui Sutto care ascund ca acesta a murit nu fac nimic altceva decit sa manipuleze la modul perfid si cinic opinia publica. Ei ascund ca Sutto a murit intr-un moment crucial: inaintea si in timpul alegerilor. Sutto este si el unul dintre candidatii pentru cea mai inalta functie in stat, cu toate ca este mort. Dar nimeni nu stie ca e mort in afara de cei cativa oameni din anturajul sau. Si nici macar nu e vorba despre niste indivizi orgoliosi care tind cu orice pret sa carmuiasca, ci despre slugile lui Sutto care vor pur si simplu sa-si pastreze toate privilegiile pe care le au in ciuda mortii stapanului lor. De aceea, si fac tot ce pot ca vestea mortii lui Sutto sa nu devina publica. Fara sa stie, lumea alege un cadavru in fruntea Romaniei (poate fi insa si Republica Moldova, Rusia sau oricare alta tara ingenunchiata de dictaturi), de care isi leaga toate sperantele lor. Bineinteles ca urmarile sunt dintre cele mai nefaste, dar oamenii nu-si pot da seama care e cauza”, povesteste autorul piesei.

Jucat la Craiova si Milano
Piesa „Crima sangeroasa din statiunea violetelor” a intrat in repertoriul Teatrului National din Craiova. Spectacolul a fost regizat de Serban Puiu. Aceasta piesa a obtinut, in 1996, Premiul pentru experiment al Asociatiei scriitorilor profesionisti din Romania, iar in 2002 – premiul II la Concursul National de dramaturgie de la Botosani. Din distributie fac parte actorii teatrului, intre care si Corina Druc, absolventa a Scolii de Teatru de la Tbilisi (Georgia), fiica fostului premier moldovean Mircea Druc. O alta piesa de Dumitru Crudu, „America unu”, a fost jucata la Milano in 2001, la Festivalul „Mittelfest”. O alta piesa a aceluiasi dramaturg urmeaza sa fie prezentata de o trupa suedeza, la Helsinborg.