Patronul sarac

Singurul producator particular de avioane din Romania e pe cale sa-si piarda afacerea
Turometrul nu trece de 1.500 de rotatii. A reusit sa scoata de la Logan un consum de doar 7,9 l/100 km. Si asta nu pentru ca e vreun impatimit al motoarelor, ci pentru ca n-are bani pentru benzina. Paradoxal, pentru ca este unul dintre foarte putinii patroni romani care au in proprietate o fabrica de avioane, Eduard Popa, despre care TRANSILVANIA EXPRES a mai scris in urma cu aproximativ trei luni, este un idealist. Desi are idei de milioane de dolari, buzunarele-i sunt, mai totdeauna, goale. Salariile angajatilor le-a platit din salariul sotiei. Ca multi altii, inca de mic a visat sa devina pilot. Spre deosebire de ceilalti, el a reusit. Din pacate, pentru el, dar si pentru Brasov, Edi este pe cale sa-si inchida afacerea. Pentru ca asa vor altii.

Avionul din garsoniera
In anul V lucra la Lufthansa si Simantec si a primit o telegrama de la ICA Ghimbav. Aveau nevoie de patru studenti foarte buni. Asa ca in ’96 si-a facut bagajele si s-a mutat la Brasov. „Nu venisem cu gandul de a ma trezi in fiecare dimineata la 6.00 si sa devin un angajat model. Am vrut doar sa invat si mai mult, sa ajung sa-mi indeplinesc visul, adica sa-mi construiesc propriul avion”. A colaborat, ca proiectant si inginer de teste, la IAR 46, IAR 28 si Puma Socat. Intre timp si-a dat si doctoratul, cu tema „Stabilizarea robusta a aeronavelor cu motor”. Mai mult, in garsoniera confort III, in care locuia, incepuse, la propriu, fabricarea primului avion ultrausor, proiectat, construit si ulterior omologat in 2000, in Romania. N-ar fi reusit performanta daca n-ar fi aparut un prahovean amator de avioane. I-a pus la dispozitie o hala si banii necesari. Edi avea 28 de ani si peste numai 12 luni urma sa-i iasa din maini primul avion. „A fost omul care m-a ajutat sa-mi indeplinesc visul, insa, la final, a fost nedrept. A iesit in mass-media si s-a laudat ca avionul a fost opera lui. Nu este adevarat”, spune Eduard Popa.

Milionarul de peste ocean
Asa ca si-a postat, cu ajutorul unui prieten din Canada, un site pe Internet, in care isi prezenta creatia. In felul asta a dat peste cel care avea sa-i deschida cu adevarat drumul. In 10 zile l-a convins sa-i trimita toate utilajele cu vaporul. Urma sa construiasca 25 de avioane pe an pentru americani. Se numeau Alaskan Bushmaster. A ajuns in stadiul in care sa finalizeze primele trei bucati, dar, din pacate, americanul s-a imbolnavit grav. Iesit la pensie ca sef de echipaj de pe un avion de observare, americanul detine aproape jumatate din minele de aur din Alaska. In plus, in mijlocul unei paduri, detine o adevarata baza militara cu tot felul de armamente, de la avioane de lupta, pana la tancuri si soldati in marime naturala. Manechine. Una din placerile americanului, al carui nume nu vrea sa-l faca public, este sa se urce in avion si in doua ore sa ajunga sa se plimbe prin unitate. Edi se lauda ca e singurul european care are un medalion cu pepite de aur din Alaska. Le-a primit cadou.

Vama ii inchide afacerea
Acum, pentru noul avion, are 12 comenzi si doar opt angajati. Lucrurile ar merge, totusi, bine, daca Vama nu i-ar pune bete in roate. Ii cer taxe de miliarde de lei, desi americanul i-a donat toate utilajele. Directorul Vamei din Brasov e de neinduplecat. L-a pasuit pana in februarie, dar banii astia oricum n-o sa aiba de unde sa-i scoata. Asa ca e disperat. Pe-acasa ajunge tot mai rar, iar sotia si cei doi copii il inteleg tot mai greu. Nu mai doarme noaptea, doar daca mai prinde cate o jumatate de ora de somn in masina. „Eu am adus o fabrica in tara, cand puteam foarte bine sa lucrez in SUA. Ar avea toti de castigat daca as fi inteles. In firma au intrat, pana acuma, 120.000 de euro, fara sa pun la socoteala cei 500.000 care inseamna fabrica in sine. Nu inteleg de ce vor sa-mi inchida afacerea. Functionez legal pana-n panzele albe. Altfel nu se poate, pentru ca firmele de genul asta sunt supravegheate la sange. Mai mult, avionul meu este la jumatate din pretul celor de afara, costa numai 40.000 de euro. Ca exemplu, IAR 46 a fost proiectat in 10 ani cu 180 de ingineri, la un pret de 90.000 de euro, pe cand avionul meu, ICA-RO, a fost facut cu trei proiectanti, intr-un singur an si cu 27.000 de euro. In plus, cu el putem ateriza oriunde, cu IAR 46, numai pe piste omologate”, se plange Edi.

Urmeaza elicopterul
Pana cand se vor lamuri lucrurile, Eduard Popa, la numai 34 de ani, este invitat, in tara si strainatate, la diferite simpozioane si intalniri stiintifice si primeste oferte de la marile companii aviatice. A castigat toate concursurile la care a participat. De curand i s-a propus sa-si vanda licenta. Un chinez i-a oferit 120.000 de euro. Cei de la Boeing vor sa-l angajeze. I-a refuzat pe toti. Viseaza ca in urmatorii doi ani sa construiasca un elicopter. „Daca as avea un miliard de lei, as scoate avionul in trei saptamani. Pentru elicopter mi-ar trebui opt luni”, incheie Edi.