O brașoveancă trăiește o adevărată tragedie medicală și socială

La cei 38 de ani, AM, bolnavă de cancer și miastenia gravis a muncit și a suferit cât pentru trei vieți. Cu toate acestea, femeia are puterea de a mai încerca, încă o dată să „se pună pe picioare”.

Femeia a avut parte de două căsnicii, ambele eșuate. Pe al doilea soț, l-a cunoscut în 1996 și s-au căsătorit în 2000. „Aveam tot ce ne trebuia, în afara unei locuințe, astfel că trebuia să dăm foarte mulți bani pe chirie. Am plecat la muncă în Ungaria, ca să strâng bani pentru casă. Am muncit orice: am avut grijă de persoane în vârstă, am plantat copaci, am făcut curățenie sau am lucrat în uzină, ca programator panouri electrice pentru utilaje. Nu am avut nici familie bogată, nici noroc, așa că am încercat să fac totul prin muncă”, a spus AM.
După ce timp de mai mulți ani a fost victima violenței domestice, în octombrie 2009, AM a avut puterea de fugi de lângă soțul violent, găsind un refugiu la Centrul pentru Persoane Fără Adăpost Brașov din Brașov. „Soțul meu era dependent de alcool și, în mod firesc, am avut parte de o căsnicie nefericită cu el. Mai mult, în 2003 m-am îmbolnăvit de cancer, el mă făcea să mă simt vinovată, deoarece știa că depind de el, așa că lucrurile s-au agravat. Mă izolasem, stăteam toată ziua în casă, pentru că îmi era frică de lume. Aveam accese de panică și îmi era frică să merg și cu autobuzul. Când am ajuns aici, am venit în cârje și eram distrusă din punct de vedere psihic. Am fost sprijinită din toate punctele de vedere, motiv pentru care, în două săptămâni mi-am revenit”, a mărturisit calmă femeia.

Banii se duc pe medicamente 
După ce a aflat că are cancer, cum era și normal, femeia și-a investit toate economiile în medicamente. „Am urmat tot felul de tratamente naturiste, dar și ședințe de chimioterapie. În timp am terminat toți banii adunați în câțiva ani de muncă. Nu mai puteam lucra, iar singura sursă de venit era indemnizația de handicap, de 234 de lei”, își amintește AM. Abia după ce a fost inclusă în programul de sprijin social al centrului, ea a primit și o pensie de boală, de 377 de lei, dar o parte importantă a veniturilor se duc tot pe medicamente. Din nefericire, pe lângă cele două boli, AM mai suferă și de altele, unele apărute din cauza efectelor secundare ale medicamentelor folosite pentru tratarea cancerului. „În timp, am făcut și ulcer și am probleme cu sistemul osos. Cel puțin trei dintre medicamente (Omez, Metrol și Fosamax) trebuia să le plătesc, chiar dacă  apar pe listele medicamentelor compensate. În medie, pentru tratamente cheltui în jur de 100 de lei, iar în lunile în care mă simt mai rău, ori răcesc, suma crește considerabil”, a explicat tânăra.

Vrea să facă facultatea
Cu toate acestea, femeia este optimistă și singurul lucru pe care și-l dorește este să se „pună pe picioare”. Pentru ea, cel mai important este să , să aibă o ocupație. AM intenționează să urmeze o facultate, deoarece spune ea, acesta este un scop personal pe care l-a tot amânat. „De când eram mică, mi s-a spus că școala nu este importantă, dar eu nu cred acest lucru. Sunt conștientă că, dacă termin o facultate e posibil să nu pot profesa niciodată, dar voi avea satisfacția că am făcut ce mi-am dorit o viață întreagă.  Acum îmi caut de lucru, ca menajeră, pentru a strânge banii de care voi avea nevoie pentru chirie și, eventual, pentru taxele de școlarizare. Mă simt foarte bine aici, le sunt recunoscătoare celor din centru, dar nu pot fi ținută la nesfârșit aici și trebuie să găsesc resursele pentru a merge mai departe”, s-a confesat tânăra.

Soluție temporară
Femeia i-a impresionat profund pe angajații Centrului. Monica Bratu, asistent social în cadrul centrului vede în AM un caz excepțional, o femeie care a făcut „de toate”, nu a refuzat niciodată să muncească, cum rar se mai poate întâlni. Ea declară că, de când a fost adăpostită în centru, femeia a progresat foarte mult, atât din punct de vedere al sănătății, cât și al stării psihice. „A beneficiat de asistență  medicală, socială și psihologică, iar rezultatele sunt spectaculoase. Când a ajuns la noi, beneficia doar de indemnizația corespunzătoare gradului de handicap, iar colegii mei i-au făcut dosarul pentru a obține pensie de boală. De asemenea, a fost inclusă și în programul de îngrijire medicală al Hospice «Casa Speranței»”, a afirmat Bratu.
Acum, lucrătorii centrului trebuie să o ajute pe AM, să obțină o casă, deoarece luna viitoare expiră cele șase luni în care o persoană poate fi găzduită în centru. „Contractul cu noi încetează în februarie, dar va fi prelungit cu încă trei luni. Din păcate, această situație nu va putea dura la nesfârșit, așa că, în perioada următoare vom depune dosarul ei la Direcția de Servicii Sociale din Cadrul Primăriei și la RIAL, pentru a primi o locuință din partea autorităților locale. În același timp, vom continua colaborarea cu Hospice «Casa Speranței», pentru ca, din punct de vedere medical, starea femeii să se amelioreze”, a explicat Bratu.

Acest material are la bază sesizarea doamnei M. B., cu nr. 33, adresată serviciului TEXpert. Adresați-ne întrebările și solicitările dvs. în scris, pe adresa: Transilvania Expres, str. Traian Grozăvescu nr. 7, Brașov, la tel. 0268/549 712 sau pe e-mail: texpert@transilvaniaexpres.ro.