O bolnavă de cancer, cele două fetițe ale sale și bunica lor riscă evacuarea în prag de iarnă

Într-un apartament de bloc din cartierul Răcădău se consumă de aproape un an, pe neștiute, o dramă cumplită. Patru suflete, o femeie de 39 de ani, mamă a două fete, una de trei ani și jumătate și cealaltă, de 14 ani, și bunica lor, de 75 ani, se chinuie să-și ducă traiul. Care era de multă vreme cu bune și cu rele, cu neajunsuri, dar poate nu mai greu de dus decât al multora. Din păcate, o maladie teribilă a lovit din plin: Victoria, mama fetelor, a fost depistată cu cancer mamar, acum mai bine de un an, iar de aici s-a pornit un tăvălug al necazurilor.

Din patul de suferință, mutat în ultimele zile la sediul Fundației Hospice „Casa Speranței”, zâmbește trist o femeie încă frumoasă, în ciuda trupului împuținat și mutilat de boală și a podoabei capilare pierdute în urma tratamentului. Ochii i se luminează și își recapătă culoarea în obraji de fiecare când își vede fetele sau când vine vorba despre ele, două copile frumoase și cuminți: Janine, de 14 ani, elevă la Liceul de Arte Plastice, și Dorina, de trei ani și jumătate. În ultimele zile, însă, boala pare să i se fi agravat, astfel că Victoria este doar în răstimpuri conștientă. Spune că nu o mai doare nimic, dar se vede că sufletul îi plânge de mila fetelor și a mamei sale, pe când, lângă ea, bătrâna suferă cumplit văzându-și copilul cum se stinge. 

„Copilul meu nu mai poate merge!”
Victoria a fost operată, fiind supusă unei intervenții de mastectomie bilaterală. Necazurile nu s-au oprit, însă. A făcut ședințele chinuitoare de chimioterapie, iar la finalul acestora, acum aproape două luni, a făcut o criză, în urma căreia a rămas imobilizată la pat. Victoria și mama ei sunt convinse că ședințele de „raze” i-au făcut mai mult rău decât bine și îi acuză pe medici că nu le-au prevenit asupra posibilelor efecte adverse negative. „O să-mi pară rău până mor că am acceptat să-i facă razele! Așa de bine își revenise după operație! Se mai îngrășase, toată lumea spunea că arată bine și uite, acum copilul meu este la pat, nu mai poate merge!”, spune plângând bătrâna. Documentele spun însă sec că a fost operată de tumoră mamară malignă și are metastaze cerebrale.

„O să le fac bine pe mami și pe buni”
Cum ajunge acasă de la grădiniță, Dorina este nerăbdătoare să-și viziteze mama la spital. Inspirată de exemplul celor de la Hospice, care îi îngrijesc cu profesionalism și devotament mama, cum au făcut-o și când Victoria era acasă, spune că atunci când va crește mare va fi doctoriță. „O să-i fac injecții lu’ mami și lu’ buni, să nu le mai doară nimic, o să le fac bine!”, spune fetița cu convingere, la cei trei ani și jumătate ai ei. 

Nu au ce mânca
Singurul venit al celor patru este pensia bătrânei, care nu atinge 1.000 de lei, și alocațiile fetelor.
Apartamentul în care stau este închiriat, iar proprietarul, în loc să le scadă, le-a majorat chiria, astfel că toată pensia bunicii ajunge doar pentru a le asigura un acoperiș deasupra capului. Nu se știe până când, fiindcă în ultimele luni au rămas în urmă la plata chiriei și a întreținerii, iar proprietarul le amenință repetat cu evacuarea. Nu din rea-voință au acumulat datorii, ci pentru că Victoria avea nevoie de investigații scumpe: computer-tomograf, rezonanță magnetică nucleară, pe care s-a dus, de câteva ori, jumătate din pensia pe o lună a bunicii. Când primesc mâncare pentru fetițe, în casă este o mare bucurie. Dorina doarme cu pachetul de brânză lângă ea, de teamă că a doua zi nu va mai găsi nimic, dar și fructele sunt plăcerea ei.

„N-am avut noroc în viață!”
„N-am avut noroc în viață!”, ofta Victoria atunci când își povestea zbuciumata viață. A început să lucreze de dinainte de Revoluție, imediat după liceu. Muncă grea, necalificată, în mediu toxic, la Întreprinderea Mecanică.
Unui maistru i s-a făcut milă de adolescenta plăpândă și i-a facilitat transferul la Întreprinderea Poligrafică. La începutul anilor ’90 s-a angajat pe Republicii, la primul „privat”, apoi și-a încercat norocul cu un chioșc propriu, dar nu a mers și a trebuit să închidă.
A venit pe lume Janine și de atunci a rămas acasă să se ocupe de ea, apoi a venit și Dorina, iar tatăl copilelor a fost cel care aducea banii în casă.
A dispărut însă din viața lor când era mai greu. Victoria a avut și un băiețel, care însă a murit la o săptămână de la naștere.

Fără acte, fără venit 
Până zilele trecute, femeia nu a avut nici un venit, iar elaborarea dosarului de pensie de invaliditate părea la un moment dat o misiune imposibilă. Nici carte de muncă nu mai avea, nici numărul documentului nu îl știa, amintirile despre perioadele lucrate erau inexacte. Funcționarii de la Arhivele Naționale, cei de la Casa de Pensii, în frunte cu directorul Mihail Tarbă, medicii din comisiile de expertiză și de la Secția de Oncologie, toți s-au mobilizat exemplar, iar Victoria a primit în timp record, zilele trecute, și decizia de pensionare, cu 398 de lei, și certificatul de handicap. Nevoile lor și datoriile sunt mari. Femeia părea la un moment dat mai chinuită de gândul că vor fi evacuate decât de boala ei. Proprietarul nu s-a lăsat impresionat de drama lor și i-a pus în vedere bunicii să-și caute locuință, dacă se va întâmpla ceva cu mama fetelor. 

Au girat și au pierdut
Bunica fetelor a pierdut cu ani în urmă apartamentul în care stăteau, pentru că a girat un rău-platnic, o cunoștință căreia au vrut să-i facă un bine. Ca să le câștige încrederea, probabil, când au girat-o prima dată, femeia a returnat creditul. A doua oară a dispărut în Italia, cu banii, lăsându-le pe drumuri. Au fost nevoite să se mute în Ajunul Crăciunului, când Victoria era însărcinată în luna a noua, cu Janine. Toată bruma de economii a bătrânei
s-a dus pe chirie în acești 14 ani. Dosarul depus la RIAL pentru un spațiu de locuit va ajunge abia luna aceasta în discuția comisiei de atribuire. Speranțele nu sunt prea mari, fiindcă sunt multe solicitări și locuințe disponibile aproape deloc.
Cei care vor să le ajute le pot contacta la numărul de telefon 0268/54.24.89. Numele din articol sunt fictive, pentru a proteja identitatea persoanelor implicate.

Acest material are la bază sesizarea doamnei E.G., cu nr. 278, adresată serviciului TEXpert. Adresați-ne întrebările și solicitările dvs. în scris, pe adresa: Transilvania Expres, str. Traian Grozăvescu nr. 7, Brașov, la tel. 0268/549 712 sau pe e-mail: redactie@mytex.ro