Neobrazatii

Pe vremea Conventiei Democrate, un domn politician a avut marea placere sa ma dea in judecata pentru ca am scris despre invartelile mafiote ale domniei sale. La proces, l-a avut ca avocat pe un alt politician de vaza al urbei noastre, consilier local si fost ziarist. Din partea mea, placerea a fost mai mica. Mai ales atunci cand domnul avocat tuna si fulgera in spatele meu, fortandu-ma sa-mi dezvalui sursele. Lucru pe care, niciodata, un ziarist onorabil n-ar face-o. Din pacate, pentru ca eram obligat sa stau cu fata la judecator, n-am putut vedea obrazul domnului avocat. L-am vazut, insa, dupa cateva luni, la un simpozion. Pe vremea aceea, se faceau tot felul de dezbateri la care, politicienii si sefutii de asociatii plangeau pe umarul nostru, al jurnalistilor tarati prin procese. Intalnirea avea loc la Sinaia, in castelul Pelisor. In jurul unei mese mari elegante, se adunase o multime de lume buna, de la presedintele Constantinescu la redactori de vaza din presa bucuresteana. Un secretar de stat de la Justitie povestea cu mare aplomb despre „imoralitatea” avocatilor care cer in instanta ziaristilor sa-i parasca pe cei de la care au obtinut informatiile. Atunci, – surpriza! – l-am zarit, pe un scaun, de cealalta parte a mesei, pe domnul avocat. Reprezenta o asociatie de juristi care se declarase de nenumarate ori de partea ziaristilor. Asa am avut prilejul, in sfarsit, sa studiez cu atentie barba usor grizonata a domnului avocat si, mai ales, obrazul domniei sale.
Ajunsi din nou la putere, „partizanii libertatii cuvantului”, oameni de obraz, continua si astazi sa vorbeasca cu aplomb despre problemele presei. Iar, de cateva zile, pe toate posturile de televiziune si in ziare, se fac ca incearca sa scoata calomnia si insulta din Codul Penal.
Domnilor, degeaba va raciti gura despre o chestiune in care nu credeti nici cat negrul sub unghie! Ziaristii o sa fie, si de acum inainte, la fel de neobrazati cu domniile voastre.