Masina adevarului

Detectorul de minciuni, folosit de zece ani de Politia Brasov, a dus la rezolvarea multor cazuri grele
Oamenii mint de complezenta, nascocesc minciuni politicoase, le plac exagerarile, mint ca sa acopere greselile, ale lor sau ale altora, mint atunci cand povara adevarului este prea greu de suportat. In cazul infractorilor, valul de minciuni in care isi acopera vina, declaratiile contradictorii, disperarea cu care nascocesc tot felul de piste false si teorii aiuritoare pot ingreuna considerabil ancheta Politiei. In acest caz, oamenii legii au la dispozitie o singura varianta – testul poligraf, o veritabila „masina a adevarului”. Detectorul de minciuni, cum mai este numit poligraful, nu ofera o siguranta de 100% – e primul lucru pe care ti-l spun specialistii. Dar de multe ori poate fi singura solutie de clarificare a unui dosar cu file intesate de neadevaruri.
In majoritatea anchetelor, politistii apeleaza cu incredere la poligraf. Cu toate ca a dat rezultate pozitive, in Europa nu prea este folosit. Spre deosebire de americani, care, din 6 in 6 luni, testeaza tot personalul de la Casa Alba care asigura paza si protectia presedintelui. Politistii testeaza atat infractori, cat si victime la detectorul de minciuni. Testul poate fi cerut doar de catre procuror si judecator si nu se efectueaza decat cu acordul celui ce urmeaza a fi testat. In instanta, diagrama nu poate fi considerata proba. In cazul mitomanilor nu poate fi detectata minciuna, pentru ca nici organismul lor nu o percepe. In politia romana, detectorul de minciuni a fost introdus din anul 1975. Inspectoratul de Politie Judetean din Brasov a fost dotat cu aparatul minune 20 de ani mai tarziu. Cel care se ocupa la IJP Brasov de testarea suspectilor cu detectorul este comisarul Marian Vasile, psihologul politiei.

Oglinda constiintei
Testul cu detectorul de minciuni se face intr-o incapere intunecoasa. Cel interogat este legat la o multime de fire. La fiecare raspuns, omul in halat alb noteaza ceva pe hartia pe care se imprima o diagrama. „Cand mintim, organismul produce o serie intreaga de reactii. Unele nu sunt sesizabile cu ochiul liber”, explica Marian Vasile. Chiar si la oamenii care se controleaza foarte bine exista reactii inconstiente. Poligraful le inregistreaza grafic. Sunt apoi interpretate pentru a se stabili unde a mintit cel testat. „De exemplu, un suspect stie ca a savarsit fapta. Exista o preocupare de a nu fi prins. Dar aparatul nu poate fi pacalit. Daca individul e perfect sanatos, atunci nu are nici o sansa. Cand suspectul face orice pentru a trece de aparat, atunci face greseli. Inainte de a fi testat este investigat medical”, spune psihologul. De multe ori, spune Marian Vasile, suspectii cedeaza nervos in urma testului, iar „multi se confeseaza ca la popa”. De aceeea, poligraful mai este numit si „oglinda constiintei”

Degetul care tradeaza
Detectorul de minciuni folosit de Laboratorul din IPJ Brasov inregistreaza cinci functii ale organismului. Doi senzori transmit penitei evolutia pulsului. Respiratia toracica si cea abdominala sunt si ele transmise penitelor. A cincea reactie inregistrata de senzorii detectorului de minciuni este cea a pielii. Marian Vasile considera ca este una dintre cele mai importante, chiar daca senzorul este pus doar pe unul dintre degete. Pe piele se produc neincetat descarcari electrice. Cand cineva minte, descarcarile electrice sunt mai ridicate. Scaunul are senzori care detecteaza orice tresarire. Obligatoriu se fac trei testari pentru a fi evitate greselile.
„Toti mintim. Minciuna tine de supravietuire, dar nu mai mult. De exemplu, mintim sa ne protejam. Dar cand are impact social si penal, atunci nu mai este acceptabila”.

Diagrama sinceritatii
Reactiile la intrebari dau nastere diagramei sinceritatii. Cel interogat trebuie sa fie relaxat. Daca e vorba de o infractiune grava, e nevoie de cateva zile pana la test. Si in cazul infractiunilor usoare, testul nu se face decat dupa ce au trecut ore bune de la comiterea faptei. Cel testat nu trebuie sa fie flamand sau obosit. Copiii, batranii si femeile insarcinate nu pot fi pusi la poligraf. Nici hipertensivii si alcoolicii nu pot fi testati. „Setul de intrebari se stabileste in functie de declaratiile suspectului. De fiecare data cercetez dosarul si ma uit si pe ce a scris omul cu mana lui. Ca sa fiu in tema, vorbesc inainte de test si cu cel care conduce ancheta”, explica psihologul.

Istorie zbuciumata
Poligraful a fost inventat la inceputul secolului, in SUA. Primul caz celebru in care a fost utilizat a fost cel al divulgarii secretului atomic. Asa au fost demascati sotii Rosenberg. Cei doi au fost executati pentru ca au transmis sovieticilor reteta bombei nucleare. In Romania, prima oara poligraful a fost folosit in 1975. Tudor Postelnicu a stopat dezvoltarea acestui gen de detectie. „Bata e sfanta”, era vorba fostului ministru de Interne.

Poligraf pentru acasa
Un pasionat de electronica din SUA a introdus pe Internet, la adresa www.aaroncake.net/circuits/lie.htm, schema unui detector de minciuni pentru uz casnic. Este nevoie doar de fire electrice, doua baterii de 4.5 V, trei rezistori, doi condensatori, un tranzistor si un voltmetru. Firele se pun pe mana celui testat, la un centimetru distanta intre ele. Cand acul voltmetrului se misca, inseamna ca cel testat nu e sincer.

Cazuri la poligraf
CAZUL DIACONESCU. Cel mai recent caz in care s-a folosit detectorul de minciuni a fost cel al dublului asasinat de la farmacia „Thea”. Alexandru Diaconescu, principalul suspect, a fost adus pentru a fi testat la detector. A fost examinat o singura data si i s-au facut doua teste. „Diaconescu, atunci cand a fost adus, era decalibrat. Avea un psihic destructurat. Se afla sub tratament cu heroina. Din biodiagrama, nu se putea gasi un comportament simulat. Era areactiv. Ca specialist, nu poti sa interpretezi ce nu vezi”, explica psihologul Marian Vasile.
TAXIMETRISTUL NEVINOVAT. In urma cu cativa ani, politisti au reusit sa dovedeasca cu ajutorul detectorului de minciuni nevinovatia unui presupus criminal. Respectivul, fost taximetrist, fusese acuzat de o serie de crime comise in Bucuresti. In masina acestuia, fusese gasit un lantisor al victimei. A fost condamnat la 13 ani de inchisoare. Aproape ca-si ispasise pedeapsa, cand testul la detectorul de minciuni a demonstrat ca nu era vinovat. Asa s-a ajuns la adevaratul faptas.
CRIMA DIN GELOZIE. Poligraful poate, chiar, sa indice detalii cu privire la fapta celui testat. Asa s-a intamplat in cazul unui sibian. Foarte gelos, omul si-a batut sotia pana a lasat-o lata. Crezand ca este moarta, a ingropat-o sub o gramada de cartofi din beciul casei. Ulterior, s-a constatat ca femeia s-a zbatut pentru a iesi la aer, dar a sfarsit asfixiata. Ancheta era in desfasurare, suspectul exista, dar cadavrul nu era gasit nicaieri. Doua zile s-au facut cercetari, fara sa se obtina vreun rezultat. Suspectul a fost adus atunci la detectorul de minciuni. „Dupa o discutie, am inceput sa-i pun intrebari. «Ai ascuns-o intr-o fantana?», «Nu!» etc… «Ai ascuns-o in beci?», «Nu!». Am analizat rezultatele si am vazut unde
s-a strecurat minciuna. Am indicat, astfel, pana si locul unde se afla cadavrul. La testul poligraf, noi nu inventam vinovati. Exista si erori judiciare, dar un astfel de test este mai tare decat toate dosarele”, explica psihologul Marian Vasile.
DOSAR PREFABRICAT. Unul dintre cazurile celebre in care s-a folosit poligraful s-a petrecut inainte de 1989. Din pacate, justitia comunista a prefabricat probele, bagand dupa gratii un om nevinovat. Este vorba de un anume Samoilescu. Barbatul cunoscuse o tanara din Sibiu care venise in Capitala pentru un examen de admitere. Cei doi au avut relatii intime, cu cateva zile inainte ca fata sa fie gasita moarta. In cercetare a aparut ca suspect si Samoilescu, pentru ca se afla in anturajul fetei. In lipsa altei piste, toate cercetarile au fost concentrate in demonstrarea culpabilitatii suspectului. A fost supus unui test la poligraf care a demonstrat ca este nevinovat. Cazul trebuia insa prezentat Elenei Ceausescu. Tatal victimei ii trimisese un memoriu, iar Elena ceruse imperativ sa fie gasit vinovatul. Militienii au fost nevoiti sa-i raporteze in fiecare zi ce se-ntampla cu cercetarile. Pentru ca nu aveau nici o proba impotriva suspectului, au prefabricat dosarul. Adevarul a iesit la iveala cand un ofiter de Securitate a avut o intalnire cu un informator. Ofiterul i-a povestit cum a ucis mai multe persoane dupa ce se culca cu ele. Iar ca „amintiri”, si-a pastrat bucati de oase din corpurile victimelor. Informatia a ajuns la Militia Capitalei si s-a ordonat efectuarea unei perchezitii la domiciliul ofiterului de Securitate. Desi la prima perchezitie nu s-a gasit nimic, la a doua „incercare” zvonul s-a confirmat. In baie, intr-un cazan acoperit cu untura s-au gasit segmente osoase din corpurile victimelor. Securistul nu a mai fost supus testarii la detectorul de minciuni, pentru ca, dupa prima palma primita, a marturisit totul de-a fir a par.