Inbestitie – Un brasovean din Florida va construi aeroportul de la Ghimbav

Dimineata se trezeste la 6.30. Peste numai o jumatate de ora, il gasesti pe malul oceanului. Pe coasta Floridei, la Fort Lauderdale, face in fiecare zi o plimbare de 5 kilometri. Urmeaza un dus si micul dejun. Apoi, mail-urile si telefoanele. La 12:30 punct, se duce la clubul de bridge, unde ramane pana la orele 16:00. Seara si-o petrece cu familia sau prietenii. Fac o partida de tenis sau merg la restaurant. Week-end-urile sunt destinate unei piese de teatru, unui film sau meciurilor. Asa-si petrece ziua unul dintre cei mai influenti oameni de afaceri canadieni, presedintele concernului IntelCan, Ronald Weissberger. Este brasovean si vrea sa construiasca la poalele Tampei un aeroport.

Nascut la Tarlungeni
„M-am nascut in 1944, cu trei saptamani inainte de sfarsitul razboiului. Am deschis ochii intr-o casa taraneasca, la Tarlungeni, in imediata apropiere a Brasovului. Asta pentru ca parintii mei s-au speriat de bombele care au cazut pe Tampa si in preajma garii. Insa, dupa numai patru zile, ne-am mutat inapoi la Brasov, unde am locuit pana la plecarea noastra in Canada, in 1960”, povesteste Ron. Parintii s-au stabilit, la Brasov, in 1939. Tatal era proprietarul unei mici intreprinderi textile, care, in 1948, a fost nationalizata. Mama, casnica, ii ingrijea pe cei doi copii, Ron si sora sa mai mare cu doi ani.

Muzica – hrana pentru creier
Doua lucruri i-au marcat existenta. Primul: prietenii si cunostiintele parintilor sai n-au devenit, in toiul razboiului, antisemiti, asa cum s-a intamplat in Ungaria, si nu au avut de suferit din cauza asta. Al doilea: intre ’50 si ’52, cand a inceput actiunea de evacuare a asa-zisei burghezii, parintii sai au fost avertizati de fiecare data si au primit adapost in vecini. Ordinele trebuiau inmanate personal si astfel au reusit sa se eschiveze mai mult timp. „Dictatura inumana din Romania ne-a lasat insa un gust amar. Timp de 12 ani am incercat sa obtinem aprobarea pentru emigrare. In final, unui comunist corupt i-a placut atat de mult casa noastra, incat ne-a ajutat sa obtinem viza. Cu toate astea, vreau sa mentionez ca am ramas indatorat toata viata pentru educatia si cultura cu care am plecat din Romania”, povesteste presedintele IntelCan. Ronald Weissberger a facut gradinita in limba romana, iar scoala elementara si liceul in limba germana. Parintii au tinut ca ambii copii sa invete limba si cultura germana. „Au facut asta pentru ca noi sa intelegem mai bine marea crima comisa de nemti si sa fim pregatiti in viata pentru antisemitismul lor”. Cand a plecat din tara, vorbea fluent romana, germana si maghiara. A frecventat si scoala de muzica, unde a studiat pianul si vioara. „Am invatat sa apreciez muzica precum o hrana indispensabila pentru creier”, spune Ron.

In Austria, apoi in Canada
Familia Weissberger a plecat din tara pe 2 septembrie 1960. Romania nu avea relatii diplomatice cu Canada. Asa ca prima escala a fost la Viena, acolo au completat cererea de emigrare. Intre timp, Ron s-a inscris la cel mai renumit liceu vienez, „Radetzky”. „Dupa un test de o ora, directorul mi-a recomandat sa sar doi ani si sa incep anul scolar direct in clasa a XII-a. Atunci mi-am dat seama ca majoritatea austriecilor vorbesc gresit gramatical si habar n-au de ortografie”, isi aminteste Ron. Au ajuns in Canada pe 23 decembrie si s-au stabilit la Montreal. Parintii si-au gasit imediat de lucru, iar Ron, mezinul familiei, s-a inscris, de acesta data, in clasa a X-a. „Pentru ca eu invatasem franceza ca limba straina, nu intelegeam nici o boaba de engleza. Astfel ca, fara sa-mi dau seama, directorul m-a mutat in clasa a VIII-a. Dupa ce mi-am dat seama ca nu sunt in clasa potrivita, m-am luptat sa-mi recapat locul. Am reusit, desi directorul m-a atentionat ca am repetentia asigurata. El nu stia ca dobandisem o experienta de munca titanica si ca fusesem premiant in Romania”.

A luat clapa de la comunisti
A urmat politehnica, specialitatea electronica si telecomunicatii. In 1968, s-a angajat la cea mai mare firma de telecomunicatii din America de Nord, din acea vreme, „Nortel”. In 1972, firma l-a trimis in Romania sa participe la o licitatie pentru modernizarea retelei de telecomunicatii. „Eu eram tanar si naiv, astfel ca nici nu am banuit cat de mare era coruptie in randul nomenclaturii comuniste. O tanara inginera mi-a soptit ca n-am nici o sansa fiindca ministrul este «in buzunarul belgienilor». Inginera a avut dreptate. Am pierdut, desi aveam o tehnologie cu mult mai avansata, un pret mai bun si conditii de plata mai avantajoase”, spune Ron.

Revenirea la matca
In 1973 s-a casatorit. Are doi copii: o fata, Debi, care a terminat dreptul si un baiat, Mark, absolvent al Facultatii de criminologie. A locuit la Montreal pana in 1975, moment in care partidul separatist din Quebec a castigat alegerile. Lui Ron i s-a parut ca aceasta formatiune este la fel de extremista ca partidul comunist din Romania. In 1977, intreaga familie s-a mutat la Ottawa, in Ontario. Acolo a intrat ca partener minoritar intr-o firma noua care, dupa patru ani, s-a transformat in IntelCan. La inceput, a condus departamentul de inginerie, iar mai tarziu sectia de implementare a proiectelor. Ulterior, a fost numit vicepresedinte pentru export. In urma cu patru ani a fost ales presedintele firmei. „Dupa lovitura de stat orchestrata de Securitate din Romania, m-am intors din nou in tara, cu dorinta de a ajuta”. Era deja un om de afaceri cu multa experienta. Intre 1993 si 1995 a sustinut mai multe simpozioane, la Bucuresti, Sibiu si Oradea, in special in domeniul telecomunicatiilor. In 1996, a castigat o licitatie organizata de „Hidroelectrica”, pentru construirea unei retele de telecomunicatii pe Valea Oltului, de la Fagaras pana la Dunare.

Contraargumente risipite
Ca brasovean, construirea unui aeroport in zona i s-a parut un proiect care trebuie sprijinit. Dupa ’89 a vizitat de mai multe ori orasul cautand oportunitati pentru realizarea unui astfel de proiect. De fiecare data, insa, evidentele se transformau in contraargumente. Populatia e prea restransa pentru a suporta costul unui aeroport modern, orasul este prea aproape de Bucuresti ca sa poata fi justificata o astfel de investitie, iar constructia unei autostrazi ar face legatura si mai rapida. Nici un comentariu n-a fost bazat, insa, pe un studiu profesional. „Decizia-cheie a venit de la Consiliul de Administratie al IntelCan si din partea Consiliului Judetean Brasov. Am propus Consiliului Judetean sa ne sprijine in toate activitatile preliminare. Eu m-am angajat sa gasesc o solutie pentru finantarea proiectului. Cu acest sprijin oficial, am convins Consiliul de Administratie al firmei sa investeasca intr-un studiu de fezabilitate. Apoi, am ales o societate de consultanta pentru a intocmi acest studiu. Abia dupa finalizarea lui, am avut in mana un act credibil care justifica o astfel de investitie. Intre timp, IntelCan a angajat o firma de consultanta pentru finantarea proiectelor de infrastructura”, explica Ron.

Brasovul are nevoie de experti internationali
In acest moment, IntelCan, impreuna cu administratiile judetene din Brasov, Harghita si Covasna si cu reprezentantii municipalitatii din Brasov si Ghimbav, sunt pe cale sa inregistreze o firma care va fi responsabila pentru realizarea proiectului, pentru imprumutarea fondurilor necesare si pentru operarea aeroportului. Ron spera ca toate actele sa fie puse la punct pana in mai 2006, pentru ca din iunie sa inceapa constructia aeroportului, care va dura 18 luni. „Partea cea mai importanta pentru viitorul Brasovului va fi planificarea dezvoltarii urbane si montane. Administratia locala ar trebui sa angajeze experti de nivel international care sa intocmeasca un proiect global pentru aceasta regiune”, ii sfatuieste Ron pe brasoveni.

„Un brasovean care n-a renuntat la radacinile lui”
In februarie 2003, a suferit un atac de cord. Nefericita intamplare i-a schimbat total ritmul de viata. „Cu doi ani inaintea acestui accident am cumparat un apartament pe coasta Floridei, la Fort Lauderdale, oras care se afla la 25 km de Miami. Ideea a fost sa fim mai aproape de nepoti. Fiica mea se casatorise cu un american in 1998. Acum, avem un nepot de patru ani, unul de doi si al treilea este pe drum. De cand am avut infarctul, doctorul mi-a recomandat sa petrec iernile in Florida, unde e mai cald. Tehnologia a ajuns in punctul in care, astazi, imi pot permite un birou virtual. Astfel, pot mentine un contact permanent cu firma si restul lumii din apartamentul personal”. De altfel, interviul pe care i l-am luat a fost posiblil tot datorita internetului. Intrebat despre certitudinea investitiei de la Brasov, Ron raspunde prudent, ca un om de afaceri calculat: „Singurele lucruri sigure in viata sunt impozitele si moartea, restul… Sarbatori fericite!”. La finalul e-mail-ului Ron a tinut sa completeze langa semnatura: „un brasovean care n-a renuntat la radacinile lui”.

Aeroport cu 120 de angajati
Conform proiectului, aeroportul va avea 120 de angajati, dintre care numai sase vor fi straini. Capacitate initiala va fi de 1,5 milioane de pasageri pe an. Aerogara va deservi, pe langa Poiana Brasov si Valea Prahovei, statiunile balneare din Covasna si Harghita. IntelCan va fi operatorul aeroportului si v-a infiinta, la Brasov, un centru pentru sporturi alpine.

IntelCan – lider mondial
Infiintata in 1973, compania Intelcan este lider mondial in domeniul furnizarii de sisteme de management de trafic aerian pentru aplicatii civile si militare si colaboreaza cu clienti din peste 60 de tari. Sediul firmei se afla in Ottawa, Canada, compania avand filiale si in Europa si America Latina. In 1999, IntelCan a castigat o licitatie organizata de Ministerul Apararii Nationale pentru modernizarea a trei baze aeriene la nivelul standardelor NATO. Este vorba de Fetesti, Campia Turzii si Boboc, langa Buzau. Un proiect e deja finalizat, al doilea va fi terminat in februarie 2006, iar al treilea in 2007.