Homeboy, Suflo si Fir stiu sa faca zidurile„sa vorbeasca”

Leonard DASCALU

Daca pana in anii 90, singurele forme de graffiti erau obisnuitele insemne ale companiilor de gaz sau cuvintele obscene raspandite pe ici pe colo, acum exista diferite forme de exprimare stradala. Sau, dupa cum spun artistii cu spray-uri colorate: zidurile au inceput sa vorbeasca.
E ca si atunci cand te uiti la o caricatura
Homeboy are 25 de ani. A descoperit graffiti-ul in urma cu opt ani. Graff-ul a aparut dupa revolutie. A fost adus de cei care au fost pe afara si de niste straini care se ocupau cu asa ceva. De la ei am invatat si noi , explica Homeboy. Este printre primii din tara care au inceput sa faca graff. Prima lui experienta artistica a fost destul de neplacuta. A fost alergat de un vecin furios ca i-a pictat gardul. Cel mai important este ca atunci cand vezi un graff sa ai o reactie. D-aia conteaza ideea pe care o exprima, mesajul pe care vreau sa-l transmit privitorilor. Pentru asta trebuie imaginatie si talent de desenator. E ca si atunci cand te uiti la o caricatura: trebuie sa te faca sa zambesti. Prin ce fac vreau sa transmit mesaje sociale si politice , spune graff-erul. Fiecare isi alege un pseudonim si lucreaza pe literele alea. Se abstractizeaza literele, dar cel mai important este ca fiecare sa-si creeze un stil personal.
Aviz de la Primarie
Pana acum gasca din care face parte si Homeboy n-a avut nici un conflict cu oamenii legii. Au facut in asa fel incat pasiunea lor sa fie inscrisa in literele legii. Au ajuns sa apeleze la viceprimarul Gabor. Am facut o cerere si am vorbit cu el. Ne-a dat voie sa pictam zidul de la Darste. Avem autorizatie! , se mandreste graff-erul. Viu colorat, zidul nu este inca terminat. Ne-au ajutat si niste tipi din Cluj si Bucuresti, dar n-am razbit. Nu ne putem intalni decat la sfarsitul saptamanii. In rest, avem si noi scoala sau serviciu , explica Homeboy intarzierea. Culorile pe care le foloseste cel mai des sunt portocaliul si verdele. Nu este prea usor sa faca rost de materiale. Unele sunt greu de gasit sau foarte scumpe. Graff-ul fiind insa un stil de viata, trebuie sa se preocupe de procurarea lor. Un spray costa in jur de 150.000 de lei, iar pentru un graff iti trebuie cam 5-6 culori. Ne adaptam si noi cum putem , se plange Homeboy. Revistele de specialitate fac si ele parte din arsenalul graffer-ului. In tara nu exista nici o revista de specialitate. Majoritatea sunt aduse de afara, de niste prieteni care mai au ocazia sa plece. Asa ca Internetul ramane cea mai buna sursa de documentare , explica Homeboy. Chiar si atunci cand nu se afla in fata unui perete cu spray-ul in mana, face tot felul de schite pe care sa le transpuna, cand va avea ocazia, pe un zid.
Locul 1 la un concurs
in Bucuresti
Suflo si Fir fac parte din aceeasi gasca cu Homeboy. Suflo a terminat liceul anul trecut si se gandeste sa dea la Arhitectura. Fir este inca elev la Liceul Sportiv. El se ocupa mai mult de schite. Grupul lor a participat anul trecut la un concurs de graffiti, organizat la Bucuresti pentru o campanie antifumat. Au obtinut locul 1 la categoria echipe. Suflo si Homeboy au luat si ei cate un premiu la individual. Tot ei au fost primii care au organizat un concurs de graffiti in 2001. Cu ceva timp in urma au incercat sa formeze si alti pustani, dar fara prea mare succes. Acum cauta sponsori pentru o manifestare care sa promoveze mult mai mult ceea ce fac ei. Nu-i prea usor, dar nu dezamagesc. Vor sa schimbe cenusiul din jur in culori vii. si sa faca zidurile sa vorbeasca .
Istoria graffiti-ului
Primele graffiti au aparut prima oara pentru a face publice declaratiile activistilor politici. Modalitatea de a face astfel publice unele afirmatii a fost preluata de bandele stradale pentru a-si marca teritoriile. Primele manifestari de acest fel s-au inregistrat la mijlocul anilor 60 in orasul american Philadelphia. Primii care au bombardat zidurile cu lozinci au fost doua gasti: Cornbread (Turta de malai) si Cool Earl (Vremuri misto). Gastile isi scriau numele prin orase pentru a atrage atentia comunitatii si presei locale. Cu timpul, au aparut din ce in ce mai multe stiluri. Politia nu a avut de la inceput o atitudine favorabila fata de artistii strazii. Cu timpul insa, societatea a devenit mai toleranta.