Farmaciile de altadata

In ultima vreme se discuta tot mai des despre retetele compensate si cozile la farmacii. In trecut, lucrurile stateau cu totul altfel. Prima mentiune documentara a unui spital in Brasov dateaza din anul 1413, iar prima mentiune a unei farmacii, din anul 1512. La Muzeul de Istorie Casa Sfatului exista o colectie bogata de instrumente farmaceutice, unele dintre acestea, din secolul al XVI-lea, fiind foarte pretioase. Erau alte leacuri pe vremuri, aduse de negustori din Venetia, Cracovia, Tarile de Jos si Orient.

Tincturi de opium si alambicuri
In anul 1580, farmacia Brasovului dispunea de 600 de recipiente pentru pastrarea medicamentelor: borcane de lemn, vase de cositor, ladite, oale, vase de arama, cani mici de lut, alambicuri de sticla. Eliberarea otravurilor, vomitivelor sau a medicamentelor cu continut ridicat de droguri, de exemplu „Tinctura de opium“, erau urmarite indeaproape de catre reprezentantii administratiei orasanesti. Unitatile de masura folosite erau lingura si pumnul. Multe medicamente, condimente si droguri au fost aduse la noi de negustorii care aveau legaturi la Venetia, Cracovia, Tarile de Jos si Orient.

Farmacisti si medici renumiti
Cei mai importanti doctori care au profesat in Brasov au fost Michael Czakul Junior, chirurgul domnitorilor Constantin si Ioan Mavrocordat, dr. Kerzius, dr. Martinus Stopius din Flandra si dr. Sebastian Pauschner, care a publicat in 1530 „Cartea cu sfaturi impotriva ciumei”.
Inca din sec. al XVI-lea, in Ciocrac era o „oficina medicala”, unde lucra vestitul medic brasovean Paulus Kir, cel care in 1592 il tratase de o boala grea, la Craiova, pe Mihai Viteazul. Tot aici fusese adus, dupa lupta din Valea Teleajenului, si capitanul Preda Buzescu, care il ucisese pe fiul hanului tatar, dar fusese ranit de o sageata otravita.

Felcerii barbieri
Felcerii barbieri erau in acelasi timp farmacisti, medici si se ingrijeau de frizurile oamenilor. Rezolvau rupturile de membre, puneau ventuze, luau sange si scoteau maselele. In regulamentul felcerilor se spunea in 1550: „Barbierul care va lua o sotie, trebuie sa aiba o foarfeca noua si brice duble noi si trei instrumente de fier necesare pentru a face venesectie si chiar sa stie sa ascuta intrumentele, daca nu le are sa plateasca breslei pentru fiecare instrument lipsa 25 de dinari”. Tot in statut se preciza: „O calfa sa fie mereu acasa si sa nu plece nicaieri fara stirea si incuvintarea mesterului. Iar daca nu va fi gasita acasa si astfel se intampla vreo omisiune sau paguba la pansat sau daca ii pleaca un pacient ranit, atunci calfa sa despagubeasca mesterul sau cu bani pentru paguba pricinuita, dupa cum se va stabili de drept”.

Secretul lui Honigberger
Unul dintre cele mai cunoscute personaje ale lui Mircea Eliade este un farnacist brasovean care a trait in secolul al XIX-lea. Martin Honigberger s-a nascut pe 10 martie 1795 si a studiat la „Honterus”. O vreme a fost ucenic intr-o farmacie din Piata Sfatului. In 1816 a inceput sa calatoreasca. A pornit spre Constantinopol, strabatand apoi Anatolia, Siria, Libanul, Palestina si Egiptul. In 1829 este medic si farmacist in Lahore, India, la curtea lui Ranjit- Singh of Punjab. A cautat plante miraculoase, in Kashmir iar la Alep, a introdus noi metode de vaccinare. Dr. Honigberger cunostea 17 limbi, printre care germana, latina, franceza, engleza, turca, araba, persana, hindi si casmireza. S-a imbolnavit de holera si a reusit sa se vindece singur, cu ajutorul homeopatiei. Intre 1837 si 1838 a practicat medicina la Constantinopol.
In Lahore si mai tarziu in Calcutta, Honigberger si-a injghebat singur unul dintre primele spitale unde oamenii sarmani erau ingrijiti fara a li se cere bani. Metodele sale de tratare a cazurilor de holera si ciuma erau inovatoare. La Calcutta a luptat pentru combaterea unei epidemii de holera. Din documente rezulta ca ar fi murit in Brasov, in anul 1869. In nuvela lui Mircea Eliade „Secretul doctorului Honiberger”, personajul principal reuseste sa dispara pur si simplu, ajungand in Nirvana.

Muzeul primei farmacii
Lucrarile de reparatii la cladirea din Piata Sfatului nr. 15 au inceput cu mai bine de 15 ani in urma. Muncitorii au gasit, dand la o parte tencuiala, urma unei picturi vechi. Imobilul se afla acum in administrarea Muzeului de Etnografie si Folclor Brasov. Cercetarile au dovedit existenta unei cladiri de la inceputul secolului al XIV-lea. Fresca se intinde pe tot parterul si s-a pastrat sub straturile de tencuiala. Aici va fi amenajat Muzeul primei farmacii. Lucrarile nu sunt inca finalizate.
Alte spiterii renumite erau pe actuala strada Constantin Brancoveanu si pe strada Republicii. Farmacia „La urs” ii apartinea lui Roth si se gasea la coltul ulitei Scheilor cu strada Hirscher. In secolul XIX, in Targul Graului erau doua farmacii, „La Ingerul Pazitor” si „La Arap”.

Recompense pentru clienti
In secolul trecut preparatele farmaceutice erau foarte rare si nu existau nici cutii cu pilule sau sticlute cu medicamente, in afara de sarea de Karlsbad, uleiul de peste, Frazbrandwein-ul lui Moll, picaturile lui Hoffman si Davila. Sextil Puscariu isi amintea ca medicamentul se prepara dupa „scrisoarea greu de citit a medicului de casa, in sticlute, hapuri sau in prafuri frumos indoite si vandute in cutiute invelite in hartie subtire, colorata”. Retetele le strangea farmacistul si, in preajma sarbatorilor de iarna, le trimitea la casele clientilor legate intr-un teanc, impreuna cu nota de plata. Cand suma era mai mare, farmacistul adauga un mic cadou, un sapun sau o sticluta de parfum.

Leacuri uitate
Pe vremuri, la primele semne ale bolii, oamenii incercau sa se trateze cu leacuri babesti. Cele mai populare erau lipitorile, un decoct din fiere de bou si uleiul de peste. La loc de cinste se mai aflau ceara de albine si cataplasmele cu mustar. Din spirit de economie, lipitorile erau stoarse de sange atunci cand se umflau, ca sa poata fi folosite din nou. Bolnavii de icter foloseau, acum o suta de ani, „bun de bou”, un leac preparat de batrane din fiere de bou amestecata cu ierburi amare. Pentru malarie si friguri se folosea chinina. Un tratament „exotic”, importat de brasoveni de la clinicile particulare din restul Europei, era terapia mersului descult.