Editorial – Puterea pixului

In urma cu mai multi ani, pe vremea cand predam la un liceu de tara, am avut prilejul sa constat cat de stupida poate fi meseria de profesor in Romania. Mai ales atunci cand elevii chiulesc pe rupte, dorm in timpul orelor si, in general, nu le pasa nici cat negrul sub unghie de spusele omului de la catedra. Dotarile aproape ca nu exista, lipsa de chef e generala, iar ordinele imbecile pe care le primesti in cancelarie iti omoara neuronii. Exista insa si un lucru placut, pe care orice profesor il stie: puterea pixului! Atunci cand se apropie vara, speriate de corijenta sau repetentie, loazele care ti-au mancat sufletul tot anul tremura cand vad instrumentul cu pricina plimbandu-se peste catalog.
Din pacate, spre deosebire de batele minerilor si cheile franceze ale muncitorilor din uzine, in caz de greva, pixurile nu sperie pe nimeni. Domnilor profesori, daca vreti ca guvernantii sa va accepte revendicarile, incercati sa procedati altfel. Faceti o greva a exigentei. Taiati cu pixul in carne vie. Iar daca, cum se intampla de obicei, sunteti cuprinsi de milostivenie pentru cine stie ce codas chiulangiu si obraznic, puneti-i lui pixul in mana. Si fortati-l sa semneze o declaratie cum ca nu se va apuca niciodata in viata lui de politica.
Altfel, ati vazut ce se intampla!