Editorial – Lirica sindicala

Am citit cu mare insufletire cererile sindicalistilor de la Tractorul adresate posibililor viitori patroni ai uzinei. Aproape ca mi-au dat lacrimile de fericire, gandindu-ma cat de minunati sunt fruntasii proletariatului brasovean. Mai, mai ca mi-ar veni sa ies cu ei pe strada si sa le strig din rasputeri poezioara aia haioasa pe care tocmai au lansat-o la ultimele defilari: „Sa traiti cum a zis domnu`/ Sa mancati ce-a taiat Ciomu!”. Ba chiar, inspirat atat de lirica muncitoreasca cat si de poeticele revendicari as vrea si eu sa-mi aduc o modesta contributie la valoroasa creatie a oamenilor muncii. Iata, dragi tovarasi de lupta de clasa, cateva slogane pe care ati putea sa le strigati la viitoarele manifestatii, pe capitole.
„Haideti, ba, nu fiti tigani/ Dati banul vreo zece ani”. Viziunea poetica a sindicalistilor arata ca numarul salariatilor de pe platforma trebuie mentinut cu orice pret. Conducerea Uniunii Sindicale nu vrea disponibilizari timp de 10 ani. Chiar daca nu rimeaza.
„Patru cincinale, fabricati tractoare / Sa se dea cu ele clasa muncitoare”. Adica, asa cum vor barzii sindicali, uzina sa-si mentina obiectul de activitate, respectiv fabricarea de tractoare, timp de 20 de ani.
„Odihna Si tratament/ Fara sa dam faliment”. Cu alte cuvinte, neversificate, nefericitului investitor este obligat sa nu dizolve societatea timp de 20 de ani.
„Hai Mahindro Si-mi plateSte/ Sa traiesc imparateSte”. Daca, totusi, uzina se va diviza, romanticii sindicalisti viseaza ca salariatii care vor pleca la societatile desprinse sa-si pastreze drepturile.
„Putem fi cat mai marlani/ Ca ne da Mahindra bani”. O alta cerinta a sindicalistilor, cu o mare incarcatura emotionala, este aceea de a fi folosit doar personalul existent pe platforma, ori de cate ori se vor infiinta noi posturi. Ba chiar, achitarea costurilor necesare recalificarii sa fie facuta tot de firma.
„Haideti, baieti, cu elan/ Sa-l stoarcem pe indian”. Alte minuni sindicale care merita a fi recitate se refera la alocarea a 35% din venituri pentru cheltuieli de personal si cresterea trimestriala a salariilor nominale in functie de paritatea euro. Evident, doar in sens pozitiv.
„Noi va facem de rahat/ Voi pompati in sindicat”. Creativitatea liderilor sindicali de la Tractorul n-are limite, mai ales atunci cand cer, exclusiv, drepturi pentru ei. Astfel, pe langa sediu si dotarea acestuia, sindicalistii mai vor doua autoturisme cu carburant si intretinere asigurate, un autocar pentru organizarea de excursii lunare, precum si achitarea costurilor deplasarilor interne si externe ale stabilor sindicali.
„Mai tovaraSi nu fiti hoti, Ca ajunge pentru toti”. Ar mai fi multe de recitat, dar ma opresc aici. Nu inainte de a-i ruga ceva, pe langa domnii sefi de sindicat, si pe domnii politicieni care abia asteapta o noua privatizare ratata ca sa-si ia ei ce ramane. Iesiti, fratilor, impreuna la urmatoarea manifestatie. Si strigati cum scrie mai sus.