Castelul contelui Brukental de la Sambata a ajuns o ruina

In secolul al VIII-lea Contele Jozsef Brukental a ridicat un castel superb in Sambata de Jos. A facut si herghelie acolo, iar oamenii din tinut stiau ca special pentru regina Maria Tereza si-a dat atata osteneala. A impodopit castelul cu mobilier de seama si a adus lipitani de peste hotare. Contele de Brukental a ridicat acest cuibusor de dragoste pentru intalnirile cu Maria Tereza pe care o iubea nebuneste.
Au trecut multi ani de atunci, iar acum n-a mai ramas mare lucru din frumoasa resedinta a contelui. Cladirea tine de Ministerul Culturii si Cultelor si adaposteste birourile administratiei Hergheliei de la Sambata de Jos. Cele mai multe incaperi sunt pustii. Sali goale, geamuri sparte, tencuiala cazuta.

Resedinta de vara a contelui Brukental
Castelul e ascuns discret in coasta satului. Doar localnicii foarte batrani ii mai cunosc legendele din ce le-au povestit bunicii lor. La gura sobei le istorisesc acum nepotilor despre iubirea pe care contele Jozsef Brukental i-a purtat-o imparatesei Maria Tereza, in cinstea careia a ridicat castelul. Documentele vremii nu confirma aceste legende, nefiind mentionata nici o vizita de-a reginei in Sambata de Jos.
Maria Tereza (1717-1780) a fost imparateasa a Imperiului Roman de Natiune Germana (1740-1780) si regina a Ungariei (1741-1780) si Boemiei (1743-1780). A ramas in istorie ca una dintre cele mai excentrice femei care a stat pe tronul unui imperiu. Legendele vorbesc insa mai mult despre aventurile amoroase in care a fost implicata decat despre faptele imparatesti.

Un castel pentru o mare dragoste
In jurul acestei povesti de dragoste s-au tesut o multime de legende. Unii sateni spun ca, dupa ce a cladit aceasta resedinta de vara, contele Brukental a asteptat in zadar, ani la rand, ca imparateasa sa vina sa-l vada.
Altii sustin ca dimpotriva, Maria Tereza si-a petrecut cateva veri la castel. Batranii povesteau ca imparateasa, despre care se zice ca era tare iubareata din fire, s-a plictisit repede de conte. Ea a continuat sa-si petreaca verile la Sambata de Jos, alegandu-si amanti dintre slugile contelui si chiar dintre sateni. Ani in sir contele s-a straduit sa aduca cea mai buna piatra, cea mai de soi caramida si cel mai grozav lemn ca sa ridice acest cuibusor al dragostei.
La subsolul castelului, a construit un beci imens, pe care mai tarziu Maria Tereza l-a folosit pentru a se ascunde cu amantii ei, fara sa-i pese ca ii frange inima nobilului. Legenda mai spune ca, dupa ce se folosea de barbati, imparateasa ii ducea in aceste pivnite, unde ii tortura si ii omora.
Povestile de groaza despre oamenii torturati au pornit poate si de la faptul ca regina a fost autoarea Codului Terezian, in care se reglementau toate normele legate de schinguirea infractorilor. Normele codului, care se aplica si in Transilvania, vorbeau despre degete stranse la menghina, apa clocotita, trupuri jupuite de vii.

Ridicat de clacasii din Fagaras
Castelul are o fundatie solida, zidurile intregi, insa lemnaria in mare parte e distrusa. Planul cladirii are forma unui dreptunghi foarte alungit, cu intrari in axul transversal, pe ambele laturi ale cladirii. Incaperile erau incalzite de sobe de teracota foarte mari, modelate cu multa maiestrie. Unele dintre acestea au rezistat chiar si pana in vremurile noastre. Pe holuri s-au pastrat lespezi de piatra de diferite forme si dimensiuni.
Construirea castelului a durat multi ani si a fost realizata de clacasi. Zona in care a fost ridicat edificiul, in depresiunea Vaii Oltului, i-a fost cedata contelui de catre Maria Tereza, acesta avand drept de folosinta asupra lui pentru o perioada de 90 de ani.
In 1850, acoperisul castelului a fost refacut cu tigla solida, iar in 1940 in aripa dreapta de la etaj s-au compartimentat cateva camere. Prin 1939, peretii salii de dans a castelului erau inca acoperiti de o pictura foarte frumoasa. In 1948-1949 (data nu este cunoscuta cu exactitate) in castel a izbucnit un incendiu, care nu a avut insa urmari serioase. In 1950, acoperisul a fost refacut, jumatate fiind acoperit cu tigla de Marsilia si jumatate cu tigla autohtona solida. Astazi constructia nu mai pastreaza nimic din fastul de altadata.

Codul teresian si tortura
Codul reglementat de Maria Tereza era aplicat si pe teritoriul Transilvaniei. Obtinerea marturisirilor se faceau prin schinguire. Exista o clasificare a torturii, detinutul fiind supus unor probe sucesive pentru aflarea adevarului. Proba de foc presupunea mersul prin jar, strangerea mainilor intre bare de fier inrosite in foc sau, in cazul nobililor, introducerea mainii intr-o manusa de fier incinsa. Proba apei era mai simpla: detinutul era legat si scufundat in apa, daca se scufunda era socotit nevinovat, daca plutea era considerat vinovat si ucis. O alta metoda folosita era introducerea mainilor sau a picioarelor intr-un cazan cu apa clocotita. Condamnatii puteau fi jupuiti de vii, decapitati, ingropati de vii, taiati in patru, arsi pe rug sau trasi in teapa.

Brukental, mare latifundiar
Prima mentiune privitoare la satul Sambata, unde a fost construit castelul, dateaza din 1291, cand regele Ungariei, Andrei al II-lea, a restituit magistratului Ugrinus mosiile Fagaras si Sambata. In secolul al XVIII-lea satul a ajuns in stapanirea contelui Jozsef Brukenthal care i-a transformat pe locuitorii in iobagi. Contele stapanea o buna parte din comunele de la poalele Muntilor Fagarasului, ca mare latifundiar.