Ajutor – Copiii de la „Casa Sperantei” il asteapta pe Mos Craciun

Ioana are 14 ani. De Craciun nu va primi rochite frumoase, fundite de par sau pantofi delicati, iar dupa sarbatori nu va merge la scoala. De altfel, nici nu a fost vreodata, pentru ca este prea bolnava. Are tot corpul plin de rani purulente acoperite de coji. Este pansata aproape ca o mumie. Degetele ii sunt mai mici decat ale altor copii de varsta ei, nu are unghii. Ii place sa deseneze, sa picteze pe sticla, sa faca podoabe pentru pomul de Craciun. Are putini prieteni, si singurele locuri in care se simte in siguranta, sunt casa parinteasca si centrul Hospice – Casa Sperantei. Ca ea mai sunt si alti copii bolnavi, cei mai multi aflati in faza terminala. Mai pot trai o zi, o saptamana sau doar cat sa ajunga la majorat.

Fara sanse de vindecare
La Hospice Casa Sperantei vin doar bolnavii care nu mai au nici o sansa de vindecare. Oncologii nu mai au leacuri pentru acestia, decat pentru calmarea durerilor. De obicei, astfel de bolnavi sunt trimisi din spitale acasa, ca sa moara. Unii supravietuiesc cateva saptamani, altii cativa ani. Medicii, asistentele si voluntarii de la Hospice, le asigura atat ingrijire medicala, cat si suport emotional. La sediul de pe strada Sitei nr. 17A, exista un centru de zi pentru adulti, un centru de zi pentru copii si un centru educational. Bolnavii care nu se mai pot deplasa, sunt vizitati la domiciliu de catre medici si voluntari. O vorba buna, o mancare calda, medicamente si jucarii, toate sunt oferite de Hospice, fundatie care supravietuieste din finantari, in marea lor majoritate primite din Marea Britanie, din sponsorizari si donatii.

Podoabe pentru Craciun
Ioana vine la Hospice cam de patru ani. Nu vorbeste mult si se inchide des in sine. Are 14 ani si niciodata nu a fost la scoala. Sufera de o boala incurabila de piele, avand rani atat pe corp, cat si in interiorul acestuia. Tot trupul ii este pansat, doar fata i-a ramas dezvelita. Pentru a nu se rani si mai tare, poarta numai haine foarte largi, incaltaminte cu numere mari. Cel putin doua ore dureaza schimbarea pansamentului, operatiune care trebuie facute la doua zile. A invatat alfabetul si sa socoteasca. Desi o dor degetele, deseneaza, face podoabe pentru Craciun si se da in vant dupa jocurile puzzle si animale. Nu vorbeste despre boala sau despre viitor, nu-i place sa se vada in oglinda si in fotografii.

Fotbal virtual
Valentin are 11 ani si sufera de distrofie musculara progresiva. A abandonat scoala pentru ca nu se putea duce la cursuri in carut. Este dependent de cei din jur. Cu greutate poate sa-si miste mainile, in rest corpul nu-l asculta. Fiind imobilizat in carut, s-a ingrasat mult, ceea ce e o drama pentru el, deoarece locuieste
intr-un bloc, la etajul trei, si prin urmare doar cu mare greutate poate fi scos la aer. In scurta vreme nici macar la Hospice unde si-a facut prieteni nu va mai venii. Valentin mai are o sora bolnava, care invata la o scoala speciala, si din familie doar tatal lucreaza.
Spre deosebire de Ioana, isi accepta boala, e optimist. De Craciun isi doreste un calculator, pentru ca cel care il avusese inainte s-a stricat. Si Marton, un baietel de opt ani, are distrofie musculara progresiva. E vesel, refuza sa se impace cu soarta, crede ca intr-o zi se va vindeca, desi boala este incurabila. Dorinta lui cea mai mare este sa joace fotbal cu alti copii. Pentru ca nu poate sa se dea jos din carut, sa mearga sau macar sa-si miste picioarele, joaca meciuri virtuale pe calculator.

Donatii in bani sau jucarii
Centrul educational pentru copii a fost inaugurat la 1 decembrie 2004, cu ajutorul unei finantari a Fondului Roman de Dezvoltare Sociala. In acest program sunt cuprinsi peste 30 de copii care sufera de boli incurabile. Din cauza bolilor pe care le au, ca de exemplu cancer sau distrofie musculara progresiva, nu pot merge la scoala, in schimb vin la Hospice, unde invata sa scrie si sa citeasca, fac sedinte de logopedie si kinetoterapie, vorbesc cu alti colegi de suferinta. La Centrul de zi pentru copii „Bugpuss”, se joaca cu alti bolnavi si cu terapeuti specializati in tara si in strainatate. Anul trecut, la „Bugpuss” (centrul poarta numele motanului dintr-un film de desene animate popular in Marea Britanie)
s-au facut 1.560 de vizite din partea micilor pacienti hospice.
Multi dintre acesti copii provin din familii care au o stare materiala precara. Daca la Hospice gasesc jucarii frumoase, acasa poate ca nu ii asteapta decat dormitorul gol, fara prieteni, fara jocuri. Nu pot sa vorbeasca nici macar in gluma despre ce vor face cand vor ajunge mari, nu pot sa viseze ca vor ajunge astronauti, pompieri, balerine sau profesoare, nu se gandesc ca intr-o zi vor studia la licee sau facultati bune, sau ca isi vor intemeia la randul lor familii.

Ingrijire la domiciliu
Anul trecut s-a dezvoltat si mai mult activitatea de asistenta sociala. A fost primul an in care a fost posibila obtinerea unei subventii din partea Consiliului Local, in cadrul unui parteneriat de acordare de servicii de ingrijiri la domiciliu cu Protopopiatul Ortodox Roman. In 2004 au beneficiat de asistenta sociala hospice un numar de pe peste 100 de adulti si 80 de copii. Departamentul s-a implicat in organizarea a doua tabere de vara pentru 95 de copii.

Unde se pot face donatii
Pentru ca Fundatia Hospice supravietuieste doar prin generozitatea financiara a altora, din finantari venite din strainatate si din sponsorizari, orice donatie in bani, medicamente, haine sau jucarii le va face sarbatorile mai frumoase acestor copii. Rechizite, jocuri pe calculator, carti de povesti, tot ce ar putea bucura un copil, poate fi donat la sediul de pe strada Sitei 17 A, Brasov. Pentru donatii in bani, conturile: RO14 BPOS 0800 2606 441R OL01 (Lei) si
RO78 BPOS 0800 2606 441E UR02 (Euro) BancPost Sucursala Brasov.