125 de ani de activitate pentru Fabrica de Zahăr Bod

Conducerea Fabricii de Zahăr Bod a sărbătorit, zilele trecute, alături de principalii colaboratori ai săi cei 125 de ani de activitate.
Potrivit directorului companiei, Ioan Urdea, „evenimentul este unul de excepție pentru industria brașoveană în primul rând și pentru noi. Suntem societatea care a supraviețuit celor două Războaie Mondiale și care a rezistat cu brio schimbărilor de după decembrie 1989 și crizei economice. La ora actuală, Fabrica de Zahăr Bod este singurul producător de zahăr de la noi din țară cu acționariat românesc și asta cred că spune multe în contextul economic actual”.
Managerul fabricii din Bod s-a referit și la perioada de glorie a societății: „Între anii 1920 și 1930 eram recunoscuți la nivel european pentru calitatea produselor noastre. Ulterior, am avut diverse dificultăți, însă am rezistat și o vom face și de acum înainte”.
Fabrica de Zahăr Bod a fost construită în anul 1889, la 11 km de Brașov și 3 km de comuna Bod, pe malul râului Bârsa, în inima Transilvaniei. Fabrica a fost ridicată cu ajutor a 2.000 de oameni, majoritatea zidari din localitatea Șapte Sate, actualul Săcele. Capitalul inițial al fabricii a fost majoritar german. Principalii acționari, la înființare, au fost Banca S. Blechroder din Berlin. Soluția identificată este apreciată în literatura de specialitate a vremii, întrucât în acest fel Fabrica de zahăr Bod a devenit, încă de atunci, un important factor de coeziune socială. În acea perioadă tumultoasă din punct de vedere politic, românii, maghiarii și germanii au început să trăiască în prietenie și înțelegere, muncind împreună. Fabrica de Zahăr Bod a trecut ulterior prin două războaie mondiale, Unirea de la 1918, două cutremure puternice (1940 și 1977), două reconstrucții, naționalizarea, anii secetoși, incendii și inundații, lipsă de apă pentru fabricație din cauza secării Bârsei și încă destule calamități. Fabrica a supraviețuit de fiecare dată, tocmai datorită capitalului existent în vistieria patronatului. A trecut și peste colapsul și jaful  economic ulterior Revoluției române de la 1989, datorită capitalizării de către proprietarul acesteia, care a fundamentat un întreg mecanism de sustenabilitate socială și economică în regiune.
     (A.Z.)