Mihaela Bilic, despre pasiunea descoperită după pierderea uneia dintre cele mai dragi ființe din viața ei… „Nu știu dacă există supranatural sau legături dincolo de moarte, însă…”

Mihaela Bilic, despre pierderea uneia dintre cele mai dragi ființe din viața ei…
Medicul nutriționist a scris despre fratele său, care a decedat acum 32 de ani și despre legătura pe care o simte în continuare.

„Tot ce mi-a rămas de la fratele meu este bucuria de a conduce!
Zilele astea sau împlinit 32 de ani de când nu mai am frate😢 O viață de om. Sau, mai bine spus, o viață fără un om bun și iubit. A fost o tragedie care mi-a bulversat viața și care a lăsat un gol neînchipuit. Cine are un frate sau o soră știe ce relație și ce legătură înseamnă asta, nici părinții, nici partenerii de viață nu o pot egala sau înlocui.

Îmi amintesc și acum că prima senzație pe care am avut-o după ce fratele meu s-a prăpădit a fost liniștea nefirească din casă. Nu mai suna telefonul, nu-l mai căuta nimeni pe Billy- cum îi spuneau prietenii. N-am cunoscut pe cineva mai plin de viață, mai săritor și mai iubitor de oameni cum era el. Împărțeam totul, mă lua cu el peste tot, eram noi doi și restul lumii. Cred că ăsta este și motivul pentru care am fost mai băiețoasă: am crescut în gașcă de băieți și am învățat să umblu cu trusa de scule, nu cu trusa de machiaj😜.

Nu știu dacă există supranatural sau legături dincolo de moarte, însă pot să vă spun că mie mi s-a întâmplat un fenomen neașteptat: după ce fratele meu a dispărut, toată pasiunea lui pentru mașini și condus mi s-a transferat mie🤦‍♀️😂. Dacă până atunci nu mă interesa nici să-mi iau permisul de șofer, ulterior nu voiam să mă mai dau jos din mașină. Nu conta destinația, important era drumul.

Îmi era drag să conduc mai ales noaptea, când restul lumii dormea și drumurile erau pustii. Nu știu să descriu senzația de liniște și mulțumire pe care o am la volan, cu muzică în surdină și drumul șerpuind în lumina farurilor. N-am avut niciodată vreun sentiment de frică, neliniște sau nesiguranță, ba din contră, simțeam că la volan sunt protejată, că nu mi se poate întâmpla nimic rău. Doar biata mama se îngrijora și mă întreba mereu: «unde pleci, măi mamă, în crucea nopții?!»”, a mărturisit Mihaela Bilic.

„De multe ori glumesc spunând că am condus la viața mea cat un șofer de tir😱😂 Pentru mine drumurile au fost prilej de regăsire și liniștire. Și tot drumurile mi-au adus răspunsuri la întrebări. Preotul Mihai, un prieten drag, care s-a prăpădit și el mult prea devreme, îmi spunea «pleacă la drum și lucrurile/oamenii/evenimentele îți vor ieși în cale!».

Atunci când sunt la volan uit de griji și necazuri, uit de foame, uit de gânduri și scenarii negativiste, uit de frustrări și nemulțumire, uit chiar și de dorința de a face lumea mai bună (…)”, a continuat ea.