Încă o idee comunistoidă!

Zicea acum câteva zile un parlamentar PSD no name că el a fost „citat ca unul care sunt adeptul democrației adică conducerea de către popor”. Ei, un alt pesedist, ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, poate fi citat ca unul care nu prea este adeptul principiilor democrației. De ce? Fiindcă democrația presupune drepturi și libertăți pe care dl. Teorodovici afirmă public că le vrea limitate.

De pildă, la finele lunii noiembrie a anului trecut, ministrul Finanțelor pleda pentru limitarea dreptului la muncă al românilor în spațiul Uniunii Europene: „Poate că măsura asta e mai restrictivă sau de altă natură, dar asta este! Iar văd știri că Teodorovici vrea să reformeze Europa… Nu, domnule! Să fie un permis de muncă, același ca și timp în toate statele. Nu mai ai voie, după primul permis, să-ți reînnoiești dreptul de muncă, pentru a fi obligat să migrezi în Europa. Așa, dacă cineva ajunge în Germania și tot primește drept de muncă, deci nu o să se întoarcă în veci în Croația, România de unde a plecat. Maxim 5 ani și, la revedere, să te duci în altă țară să îți cauți loc de muncă”. Este o propunere care încalcă niște drepturi și libertăți? Firește! Este o propunere care încalcă principii fondatoare ale UE și legislația comunitară în domeniul muncii? Fără doar și poate!

Eugen Teodorovici nu s-a lăsat descurajat de valul de critici survenite propunerii sale, ci a revenit, în prima zi a acestei săptămâni cu una de aceeași factură, semn că ideea „limitărilor” și restricțiilor de esență comunistoidă e adânc înfiptă în creierul său. De data aceasta i-a luat la țintă pe studenți, cărora vrea să le limiteze drepturi câștigate, respectiv facilitățile de transport și bursele de merit. Și mai mult: „După terminarea facultății nu cumva ar fi corect din toate punctele de vedere ca studenții, un număr de ani de zile să lucreze în România după terminarea facultății? Nicăieri în Europa nu este o astfel de formă. Nu. Statul român investește foarte mult în studenți, dar după aceea marea lor parte se duc…”, a cuvântat ministrul Teodorovici. Adică pleacă din țară, pe înțelesul tuturor.

Ideea asta e, scuzați-mi franceza, o tâmpenie de la un capăt la altul. În primul rând, libertatea de mișcare, de a munci și studia în spațiul Uniunii Europene (și în state din afara acestuia, dacă îndeplinești niște condiții) este una pe care nici 100.000 de diverși Teodorovici n-o pot limita. În al doilea rând, statul român investește foarte puțin (nu „foarte mult” cum minte ministrul de Finanțe) în Educație. În 2019, bugetul propus de dl Teodorovici pentru acest domeniu a fost abia de 3,02% din PIB, cel mai puțin, procentual, dintre toate statele Uniunii Europene. În a treilea rând, nu cheltuie din buzunarul d-lui Teodorovici, cheltuie din banii tuturor contribuabililor, printre care se numără părinții, frații și surorile mai mari, alte rude ale studenților. Fondurile destinate Educației nu reprezintă un favor pe care dl. Teodorovici îl face elevilor și studenților, ci o obligație a oricărui guvern. Și una care nu poate fi condiționată. În al patrulea rând nu de bine ce le este în România pleacă absolvenții de facultăți din țară. Cunosc destui tineri care au terminat de un an-doi-trei studiile universitare și lucrează la tejghea ori în alte locuri prost plătite și care abia așteaptă o ocazie să plece din țară pentru a putea trăi decent, fără a mai depinde de banii părinților. Nici ei, nici alții nu pot fi legați de glie ca în Evul Mediu sau ca în Rusia lui Stalin doar pentru că așa poftește Teodorovici.