Ziua împăcării în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

Lăsatul secului de brânză pentru Postul Paștelui – care în acest an pică astăzi, 18 febraurie, mai poartă numele de Duminica Iertării sau Ziua împăcării. În calendarul bisericesc, Lăsatul Secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Paște: Duminica Înfricoșatei Judecăți – când se lasă sec de carne și Duminica Izgonirii lui Adam din Rai – când se lasă sec de brânză. Duminica aceasta are loc Lăsatul secului de brânză pentru Postul Paștelui 2018, în Duminica izgonirii din Rai a lui Adam (Duminica iertării)
„Tema izgonirii lui Adam din Rai, legată de Duminica Lăsatului sec de brânză, reprezintă o transpunere a expulzării penitenţilor în afara bisericii care, odinioară, avea loc atunci”, explică teologul Ioan Lucian Radu. Aceştia trebuiau să rămână în afara uşilor bisericii, icoană a Raiului, şi să-şi plângă păcatele, pentru a fi reintroduşi în ea, împreună cu catehumenii, la sfârşitul Postului Mare. De aceea, imnografia acestei duminici se întemeiază pe imaginea lui Adam plân­gând înaintea porţilor Raiului: „Şezut-a Adam în preajma Raiului, şi de goliciunea sa plângând, se tânguia: Vai mie, celui ce m-am supus înşelăciunii celei viclene, şi am fost furat de ea şi de mărire m-am de­părtat. Vai mie, celui dezbrăcat de nevinovăţie şi lăsat în sărăcie. Ci, o Raiule, de acum nu mă voi mai desfăta întru dulceaţa ta. Nu voi mai vedea pe Domnul şi Dumne­zeul şi Ziditorul meu; căci în pământ voi merge, din care am şi fost luat. Milostive îndurate, strig către Tine: Miluieşte-mă pe mine cel ce am căzut” (Slava de la „Doamne strigat-am”). Dramatismul trăit de credincioşi în această duminică, dramatism insuflat de însuşi dramatismul lui Adam este „asemănător” cu dramatismul trăit începând cu Sâmbăta lui Lazăr până în Sâmbăta Mare, când urmărim zi de zi Patima lui Hristos pentru readucerea lui Adam în Raiul pierdut.

Tradiții la Duminica Lăsatului Sec de Brânză

Praznicul de astăzi este însoțit de tradiții pe care creștinii ortodocși le respectă pentru a avea un post ușor, care să înfrâneze puterea de a păcătui.
În sudul țării se păstrează tradiția halviței: gazda leagă o bucată de halviță cu o sfoară și se plimbă prin fața tinerilor oaspeți, iar aceștia trebuie s-o prindă cu gura. Cine o prinde, păstrează desertul ca recompensă. O altă tradiție de acum este ca agricultorii să-și lege grânele, ca păsările să nu le distrugă recoltele. În centrul țării se aprind focuri pe dealuri, pentru a purifica satele și pentru alungarea spiritelor rele. În Muntenia se prepară plăcinte cu brânză dulce și stafide, ce se oferă soacrelor, ca relațiile să rămână dulci în timpul Postului Paștelui. În duminica Lăsatului Sec de brânză se mai oferă copiilor nevoiași șapte sticle de lapte, reprezentând cele șapte săptămâni ale postului. I se mai spune Ziua Împăcării, căci bunii creștini cer iertare. Vecinii, rudele, cunoscuţii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii, ca să intre curaţi în Post. Urarea care se face este „Post ușor!”. E bine să mănânci un ou copt sau fiert, ca să ți se pară Postul mic și ușor ca oul. Resturile și firmiturile de la masa de Lăsata secului nu se aruncă decât înspre Răsărit, pentru a nu se împrăștia belșugul. Nu se coase, nu se toarce, nu se țese, nu se fac treburi casnice, căci altminteri casa poate fi lovită de rele, de boli și distrugeri. Nu se dă nimic cu împrumut, se fac pomeni cu turte din mălai, pentru morți și vii. Fetele bătrâne sau cele care vor să se mărite țin post negru în Duminica dinaintea Postului Mare, fără a pune gura nici măcar pe un strop de apă, până la asfințit. Nu este scris că trebuie să le duci cadouri naşilor în ziua de Lăsata Secului, însă obiceiul a rămas împământenit de veacuri, în tradiţia populară. Duminica dinaintea Postului e serbată mai mult de finii şi de naşii care sunt şi prieteni apropiaţi.
În unele zone se fac petreceri în duminica Lăsatei Secului. Acesta este ultimul prilej de distracţie colectivă, înainte de a se intra în perioada Postului Paştilor.