[ViDEO] Vinerea Mare, zi de doliu pentru creștinătate

„Astăzi a fost spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape”. Aceste cutremurătoare cuvinte au fost rostite de preot încă din seara Sfintei Joi, când acesta a ieșit din Sfântul Altar purtând în spate Crucea lui Hristos. În Vinerea Mare nu se mai slujește Sfinta Liturghie, pentru că Însuși Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum, și se ține post negru. Se fac numai Ceasurile Împărătești. Vinerea Mare este zi de mare doliu pentru întreaga creştinătate pentru că este ziua în care Hristos a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru mântuirea neamului omenesc. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapă a tânguirii lui Hristos, Care se află de astăzi în mormânt.

Trecerea pe sub Masă

În toate bisericile ortodoxe se va scoate în jurul prânzului Sfântul Epitaf (Sfântul Aer) – foto 2, o icoană țesută sau pictată pe material textil, pe care sunt reprezentate coborârea lui Hristos de pe Cruce și punerea Mântuitorului în mormânt, ce devine loc de pelerinaj al credincioșilor. Aceștia pun flori pe masă ca pe un mormânt. Înainte de slujba Deniei, dar și în timpul acesteia sau la sfârșit are loc așa-numita „trecere pe sub Masă”, acoperită de flori – mormântul simbolic al lui Iisus. Creștinii trec în genunchi pe sub Masă, acesta însemnând gestul suprem de pocăință, iar după ce ies, se ridică în picioare, gestul simbolizând faptul că respectivul nu rămâne doar la pocăință, ci „se îndreaptă”, se luminează după această trecere, se purifică. O altă interpretare a trecerii pe sub Masă este coborârea în Mormântul lui Hristos care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor neamului creștin, iar ridicarea în fața Crucii este triumful asupra suferinței și spălarea păcatelor. Se poate trece pe sub masă o dată sau de trei ori, cu o lumânare aprinsă, ritualul fiind diferit în funcție de obiceiul locului. Se spune că nu este bine să treci după un bătrân bolnav, că s-ar putea să ajungi ca el sau să-i iei păcatele, și nici după o femeie. În bisericile urbane, la finalul slujbei, Sf. Epitaf este așezat pe patru stâlpi și ținut de patru bărbați, pentru ca enoriașii să treacă pe sub el, la reîntoarcerea în biserică, după ce au înconjurat-o de trei ori (video 2 și 3).

Denia Prohodului Domnului

Evenimentele din Vinerea Mare sunt retrăite, de fapt, actualizate, de ortodocși la Denia (video 1) din această seară. Purtat de la Ana la Caiafa, cei doi arhierei, Mântuitorul ajunge în cele din urmă în fața guvernatorului Pilat din Pont.
Judecata are loc în fața acestuia, Iisus fiind învinuit de a Se fi făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu și mai ales, I Se aduce, pe nedrept, vină că S-ar fi socotit „Regele Iudeilor”. Deși Pilat afirmă că nu Îi găsește nici o vină, la cererea insistentă a mulțimii asmuțite de cărturari și arhierei, Îl osândește la moarte prin răstignire pe Hristos, în locul tâlharului Baraba. „A zis iarăși Pilat: «Dar ce rău a făcut?» Ei însă mai tare strigau și ziceau: «Să fie răstignit!»”. Înainte de a fi răstignit, Iisus rabdă scuipările, bătăile, biciurile, ocările  și batjocură. Răstignirea Mântuitorului pe cruce s-a făcut pe la ora 12.00 („ceasul al șaselea”). Semn al desăvârșitei smerenii, Mântuitorul S-a jertfit alegând cea mai grea pedeapsă, destinată răufăcătorilor. Pe de altă parte, Iisus a ales răstignirea, întrucât era singurul mod de a muri îmbrățișând lumea. Astfel, din obiect de tortură și de osândă, Crucea devine emblemă a creștinismului, semn de cinstire și de prețuire, altar de jertfă, prin care Mântuitorul a împăcat lumea cu Dumnezeu Tatăl. Răstignirea s-a făcut pe Golgota, între doi tâlhari, dintre care, cel de dreapta, prin mărturisire și smerenie, a dobândit viața cea veșnică. „Și zicea lui Iisus: «Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!». Și Iisus i-a zis: «Adevărat grăiesc ție; astăzi vei fi cu mine în Rai»”.

S-a rugat pentru cei care îi făceau rău

După ce S-a rugat pentru lume și i-a iertat pe cei care Îi făcuseră rău, Mântuitorul Și-a dat duhul în mâinile Tatălui (la ora 15 – „ceasul al nouălea”). Ca dovadă a morții Sale adevărate, nu i S-au mai zdrobit fluierele picioarelor, ci I S-a împuns coastă cu sulița, din care a ieșit sânge și apă. Evenimente înfricoșătoare însoțesc momentul morții pe Cruce al Mântuitorului. „Și iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat; Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale Sfinților adormiți s-au sculat”. Cum se apropia Paștele iudaic, trupul Mântuitorului a fost coborât de pe Cruce de către Iosif și Nicodim, a fost uns cu mirodenii, înfășurat în giulgiu, apoi așezat în mormânt nou. La ușa mormântului s-a așezat o piatră mare și s-a pecletuit, asigurându-se paza cu ostași romani. La toate acestea au fost martore Maica Domnului și femeile mironosițe, chiar și unii dintre ucenici, de exemplu Ioan. De altfel, aflându-se pe Cruce și văzându-Și mama îndurerată și pe ucenicul Ioan Evanghelistul, Hristos o încredințează acestuia spunându-i: „Iată mama ta!”, făcându-ne pe toți credincioșii, astfel, fii ai Maicii Domnului.

Citiți și:

Vinerea Seacă –tradiții și superstiții