[ViDEO] BRAŞOV. Junii Tineri au trecut spectaculoasa probă a bărbăției (GALERIE FOTO ȘI VIDEO)

„Aruncarea în ţol”, unul dintre obiceiurile cele mai pitoreşti din ceremonialul Junilor Braşoveni şi Braşovecheni, la care participă membrii Grupului Junilor Tineri, a adunat câteva sute de braşoveni şi turişti, care i-au aplaudat entuziast pe tinerii temerari. Spectacolul – care era la origine un ritual de iniţiere şi de confirmare în ceata de feciori şi se făcea în public doar ca măsură punitivă pentru cei care refuzau proba bărbăţiei – a fost pe măsura aşteptărilor, pentru cei care cunosc şi îndrăgesc obiceiul, şi surprinzător pentru turişti. Junii Tineri au fost  s-au adunat întâi în cerc în jurul Troiţei Căpitanului Ilie Birt, unde au cântat „Hristos a înviat!”. Acompaniaţi de lăutari, au ajuns apoi în faţa bisericii şi au început să joace celebra Horă a Junilor, neîncheiată. A urmat aruncarea buzduganului, la care au fost invitaţi să participe, contra cost, şi spectatorii mai curajoşi. Printre ei s-a aflat, ca de obicei, primarul George Scripcaru, Apoi s-au încins sârbele și horele, însă muzica nu a mai fost una tradițională.
Într-un târziu, tinerii au adus cu ei ţolul, respectiv o cergă mare, care a fost ţinută de margini şi de colţuri de mai multe persoane. Primul aruncat în ţol a fost vătaful grupului. Au urmat armaşul mare şi cel mic, dar şi ceilalţi juni, mai ales cei mai noi, care au fost obligaţi să-şi demonstreze la rândul lor curajul. Cei mai mulţi s-au aşezat pe spate cu mâinile sub cap şi în momentul „zborului” au bătut repede din palme.

Semnificațiile inițiale ale obiceiului

Pr. prof. dr. dr. Vasile Oltean – directorul Muzeului Primei Şcoli Româneşti din Şcheii Braşovului şi un reputat specialist al fenomenului – ne reaminteşte în semnificaţiile iniţiale ale obiceiului: „De obicei, Joia luminată, după-amiază, junii se adunau la vătaf, apoi mergeau Sub Tâmpa, unde petreceau cu plăcinte, pentru ca seara să facă petrecere la armaşul mic, sau la vătaf. După petrecere, ca o distracţie, fiecare june era «aruncat în țol»: mai mulţi juni, cel mult zece, ţineau capetele unei cerge («țol») şi fiecare june era aruncat de trei ori în sus la o înălţime impresionantă, astfel că, uneori – dacă-l aruncau în interiorul unei şuri – «îl da de grindă». Al. Surdu găseşte similitudini între acest joc al junilor şi practicile rituale nord-indo-europene, fiind considerat un ritual tipic de iniţiere. Se ştie că junele care nu este dat joi din tol, fiindcă refuză, se temea sau pur şi simplu absenţa, era dat în țol drept pedeapsă a doua zi, în Piaţa Prundului”. Astăzi aruncarea în țol se face doar în Vinerea Luminată, deci o zi mai târziu, în Piaţă Prundului, fără valoare punitivă, ba chiar junii sunt deosebit de încântaţi de mulţimea care se adună, de obicei, să îi admire.
Ceea ce întăreşte şi mai mult caracterul jocului de iniţiere este remarca folcloristului Ion Muşlea, care consideră că la început doar nou intraţii în rândul junilor erau aruncaţi în cergă („țol”). De aceea, în prima zi (adică joia) ritualul era restrâns, intim, doar între juni, fără participare publică. Muşlea regăseşte această practică şi la căluşarii din Ardeal, dar şi în Muntenia şi în Bulgaria. Exemplele pot continuă cu Lisa, (Ţara Oltului), Sâmbăta de Sus şi Ucea de Sus (Făgăraş), la Netotu, Josenii Bârgăului (Năsăud). „La fel se întâmpla la toate popoarele antice, unde jocul de iniţiere era condiţia ca tânărul să intre în organizaţia de luptă şi avea o conotaţie războinică, plină de duritate şi dramatism, căreia tânărul i se supunea cu stoicism, iar în caz contrar suporta consecinţele, care adeseori erau comune cu moartea. Cu siguranţă că la origini obiceiul presupunea posibilitatea călătoriei în lumea de dincolo, privilegiu de care se bucurau cei iniţiaţi în tainele vieţii şi ale morţii. Împlinind această ritualitate sacră, junii marcau astfel o potenţa dobândită în urmă trecerii printr-o perioadă de iniţiere”, a conchis prof. Oltean.