[ViDEO] BRAȘOV. Cetele de feciori organizează în a treia zi de Crăciun „hora mare”

Constituite de la Sf. Nicolae (6 decembrie) dintr-un un număr impar de flăcăi, cetele de feciori sunt cele care au grijă ca sărbătorile de înnoire a anului (de la Crăciun până la Bobotează și Sf. Ion) să se desfășoare după ritualurile străvechi. În satele brașovene – Țara Bârsei, Țara Făgărașului, zona Rupea – se păstrează și se actualizează cele mai multe dintre aceste practici. Ceata de feciori se întâlnește mai ales în Transilvania, cu precădere în sud, unde colindatul este sinonim cu „ieșitul cu turca”, iar banii strânși sunt folosiți pentru „hora mare”, jocul din a treia zi de Crăciun, și balurile de Anul Nou și de Bobotează. 
 
Pornind de la interpretarea unor texte biblice, părinţii Bisericii au fixat Naşterea cu trup a Mântuitorului în 25 decembrie, suprapunând-­o astfel peste naşterea unor divinităţi anterioare, celebrate tot în preajma solstiţiului de iarnă: Crăciun, Saturn, Mithra (zeul soarelui). În cultura populară românească, aceste divinităţi mor şi renasc prin substitutele lor: porcul, taurul, arborele sau alte elemente fitomorfe sau zoomorfe. Capra, de exemplu, reprezentată în colinde, este o zeiţă în ipostază zoomorfă, substituită de masca cu acelaşi nume care joacă şi se distrează în anturajul său divin, format din ceata de feciori. Ea moare şi renaşte în ceremonialul colindatului de Crăciun. Este sinonimă cu Turca, în Oltenia, Dobrogea, Moldova şi Bucovina. „Capra”. numită pe alocuri „Turca”, se întâlneşte şi în aproape toată zona Braşovului. La fel, cerbul, care, ca şi substitut al zeului solar, apare în obiceiul numit zonal Bouriţă, Cerb, Brezaie. În zona Tohanului există şi o colindă a „Leului”. Tot în jurul Braşovului se mai merge la colindat şi cu „Ursul”, animalul­-rege al munţilor (altceva decât „jucatul” ursului de către ţiganii ursari). Prin aceste colinde, care se mai păstrează încă, se actualizează astăzi aceleaşi nevoi spirituale de altădată ale omului.

„Zăurit” sau „Zorit”

Chemătorii din colindul intitulat „Zăurit” sau „Zorit”, soli ai vătafului cetei de feciori, sunt trimişi pe la casele fetelor de măritat, în a doua zi de Crăciun pentru a le invita la ospăţul „funerar”, masă închinată divinităţilor, în a treia zi de Crăciun sau chiar aproape de Anul Nou. Cel care are rolul de „Crăciun” poartă ca semne distincte plosca cu băutură şi bâta împodobită cu flori. Invitaţia se face prin formule şi gesturi consacrate: închinatul din ploscă, semn că gazda se învoieşte să lase fata la petrecere, aşezatul la masă şi gustarea din alimente şi băuturile care încarcă şi împodobesc mesele de sărbători. Mai multe din aceste obiceiuri şi colinde şi­-au pierdut astăzi formula de „performare iniţială”. Cea mai evidentă schimbare se află în darurile obişnuite pentru colindători. Banii înlocuiesc azi roadele pomilor fructiferi (mere, pere, nuci) şi cele ale holdelor de grâu (colaci). După ce se colindă, în următoarele zile ceata mare are rolul de a organiza „hora mare” la care participă toţi tinerii necăsătoriţi, iar vătaful are obligaţia să joace toate fetele, fără a uita vreuna. De obicei, acolo unde se mai păstrează datina, hora se organizează în centrul satului. În zona Şinca, vătaful este numit şi „inelar”, pentru că ia fata cu degetul şi o dansează. Hora mare se organizează de obicei în a treia zi a Crăciunului, după care seara se face balul.

 „Scosul fetelor la joc”

La Poiana Mărului se mai păstrează încă obiceiul numit „Scosul fetelor la joc”. Vătaful mare şi vătaful mic sunt aleşi de obicei de Sf. Nicolae, dar în acest an ei au fost aleşi cu o săptămână înaintea Crăciunului. Vătafii sunt cei care conduc cetele de feciori şi colindă împărţiţi în două cete pe la curţile poienarilor unde sunt fete de măritat. Ei merg în ajunul Crăciunului, după ce se lasă înserarea şi nu ocolesc nici una dintre aceste case. A doua zi de Crăciun, după ce vătafii asistă la biserică Sf. Liturghie, cântă un colind tradiţional zonei intitulat „Colo sus, mai sus”. Abia după aceea au binecuvântarea să pornească petrecerea şi să scoată fetele la joc. Cei doi vătafi îşi aleg fiecare câte o fată care devine „regina mare” şi „regina mică”. În vechime, dacă o fată era scoasă la joc, era semn că este pregătită pentru a se mărita. De obicei întâlnirile din a doua și a treia zi de Crăciun pregăteau nunţile din primăvară. Tinerii şi bătrânii satului încă mai păstrează tradiţia de a se îmbrăca în costume populare. Seara urmează tradiţionalul joc de Crăciun, organizat de cei doi vătafi, care se desfăşoară acum la Căminul Cultural al localităţii. Sărbătorile de iarnă se încheie cu al doilea bal al vătafului care are loc în seara Sf. Ioan. De­-a lungul anului, cei doi vătafi trebuie să organizeze patru baluri.

Turca de la Holbav

Ca și în Cuciulata, în Holbav se păstrează încă obiceiurile legate de sărbătorile de iarnă. Asta poate şi pentru faptul că localitatea este mai aproape de Ţara Făgăraşului, zonă etnofolclorică bogată şi mai puţin contaminată de obiceiuri urbane. Feciorii satelor se adună la casa numită gazdă şi aici se constituie ceata formată din 7 – 11 sau mai mulţi feciori şi se aleg conducătorii: vătaful mare, vătaful mic, colăcarul, crâşmarul, casierul, turcaşul (cel care juca turca). Toată ceata se supune şi ascultă ordinele vătafului, căruia îi jură credinţă, şi toţi trebuie să aibă o ţinută morală impecabilă. De la prima adunare a cetei, feciorii şi fetele se adună la această gazdă până în Ajunul Crăciunului, unde învaţă colinde, împodobesc turca (steagul cetei), iar fetele fac vârstele feciorilor. Colindatul propriu-zis începe în Ajunul Crăciunului. Înainte de a pleca la colindat, ceata de feciori trece pe la preotul satului unde se sfinţeşte turca şi se binecuvântează ceata. Preotul este şi primul care primeşte colinda, urmează casa primarului şi casele gospodăreşti din sat. Colindatul se desfăşoară după un ritual special. Ceata însoţită de muzică se deplasează şi intră în curţile oamenilor la care vătaful cere permisiunea de a colinda. După ce se cântă colindul, turcaşii joacă turca, apoi gazda cinsteşte ceata de feciori. Vătaful primeşte cinstea, mulţumeşte gazdei şi se dă comanda pentru începerea jocului în casă. Dacă la gazda unde au colindat există fete acestea sunt introduse în joc de către vătaf, după aceea ceata merge mai departe. Toţi flăcăii din ceată în frunte cu vătaful lor organizează şi conduc jocul în toate sărbătorile de iarnă, inclusiv la baluri. Ceata se desface în 7 ianuarie, la Sf. Ioan, când vătaful organizează o masă mare şi bogată pentru toţi tinerii din sat.

Despre Turca de la Cuciulata (VIDEO 1) citiți AICI, dar aveți o descriere și în foto 3.