[ViDEO] „BRAŞOV 1987 trebuie să fie un motiv de mândrie pentru noi”

În 2017 se împlinesc 30 de ani de la revolta anticomunistă a braşovenilor – 15 Noiembrie 1987, iar directorul Muzeului Judeţean de Istorie, Nicolae Pepene, a conceput un proiect care să-l scoată din „umbra istoriei recente, în care se află, pe nedrept”. „Braşovul merită mai mult. Braşov 1987 trebuie să fie un un eveniment de anvergură naţională, chiar internaţională”, consideră Pepene. El a arătat că, deși în perioada postcomunistă aproape toate țările europene din lagărul comunist au știut să își promoveze la nivel internațional mișcările de rezistență și acțiunile anticomuniste, în prezent, semnificația revoltei de la Brașov din 15 noiembrie 1987 este foarte puțin cunoscută în conștiința opiniei publice românești și internaționale. „Pe o hartă a anticomunismului european România era o pată albă, pe care a colorat-o revolta de la Braşov de acum 29 de ani!”, mai spune istoricul.

„Această revoltă ar trebui să ne facă mândri că suntem braşoveni!”

Pentru mulți istorici, revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din 1987 a fost „începutul sfârșitului” regimului comunist din România, chiar dacă a fost o revoltă de o zi, a reamintit Pepene. Revolta a început la Uzina de Autocamioane „Steagul Roșu”, mândria industriei românești de mașini grele, printr-o grevă izbucnită în noaptea de 14/15 noiembrie, la schimbul III, și continuată ziua cu un marș până în centrul orașului, în fața Comitetului Județean al PCR. Refuzul autorităților de a dialoga cu demonstranții a provocat luarea cu asalt a sediului. Muncitorii au scandat, pentru prima oară în România, „Jos Ceaușescu”, intonând ceea ce avea sa devină imnul din decembrie 1989 și, ulterior, al țării: „Deșteaptă-te, române!”. Au urmat intervenția brutală a trupelor speciale, anchetele, arestările, tortura, procesul, condamnările și deportările. Peste 500 de persoane au fost anchetate, acțiuni în urma cărora 61 de persoane au fost deportate, iar 27 persoane au avut domiciliu obligatoriu. „Cu toate acestea, noi ignorăm această revoltă care ar trebui să ne facă să fim mândri că suntem braşoveni”, afirmă directorul Muzeului de Istorie,
Pepene a subliniat că obiectivul principal al proiectului Brașov 1987 îl reprezintă cercetarea, documentarea și valorizarea la nivel național și internațional a momentului istoric 15 Noiembrie 1987, cu scopul de a asigura o aniversare care să onoreze comunitatea brașoveană și statul român: „Nu este un proiect al cuiva, nu vrem să stabilim cine a avut merite mai mari sau mai mici, ci să restabilim adevărul istoric, fiindcă pe parcurs s-au creat legende, interpretări personale şi personalizate. Să dăm la o parte această zgură, ca să avem imaginea exactă asupra acelui eveniment istoric. La nivel internațional, Brașov 1987 trebuie să devină o referință obligatorie pentru cronologia comunismului, un subiect interesant pentru istoriografia europeană, o temă de dezbatere pentru rețeaua europeană a memoriei istorice, o invitație la dialog multilateral pe tema diverselor experiențe din istoria recentă”.

Se cere ajutorul braşovenilor

Proiectul Brașov 1987 presupune realizarea unui film documentar împreună cu Televiziunea Română, o conferință internațională, un program de activități educative în școli, o  expoziție temporară și un catalog de documente.
Echipa care se ocupă de proiect este condusă de Liviu Tofan, jurnalist român care a lucrat la secția română a postului Radio Europa Liberă, unde a deţinut șefia redacției de știri şi ulterior a ajuns director adjunct al secției române. Repatriat, Liviu Tofan este din 2008 director al Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR). El a început deja realizarea filmului documentar, cea mai bună metodă de promovare a unui eveniment istoric, consideră Pepene. „Filmul documentar se face singur pe parcurs. Ştii de unde pleci, dar nu ştii unde ajungi, pentru că în acest proces de documentare, care înseamnă să cercetezi, să afli, să descoperi, ajungi pe direcţii pe care nu le-ai bănuit”, a subliniat Tofan. Filmul va avea premiera în vara anului viitor, la Festivalul de Film Istoric de la Râşnov.
Managerul de proiect spune că are nevoie de ajutorul braşovenilor, pentru că despre 1987 nu s-au găsit imagini filmate, deşi e clar că s-au făcut, aşa cum s-au făcut zeci, chiar sute de fotografii, pe baza cărora Miliţia şi Securitatea i-au identificat pe răzvrătiţi, dar au fost găsite foarte puţine şi de calitate proastă. „Au fost zece mii de oameni în stradă şi mii de oameni care i-au văzut pe parcurs. Doar nu le-au publicat în «Scânteia»! Trebuie să mai fie pe undeva. De asemenea, ar fi utile obiecte şi imagini care să ilustreze contextul de atunci, cum ar fi cartelele pentru alimente, pentru a putea arăta tinerilor, în primul rând, cum se trăia şi, de ce s-a ajuns la această revoltă şi cât curaj le-a trebuit celor care au ieşit să protesteze”, a mai spus jurnalistul.

Nicolae Pepene a menţionat că ţinta principală a proiectului o reprezintă comunitatea braşoveană, mai ales tinerii: „Brașov 1987 trebuie să fie (re)cunoscut de către comunitatea locală și prețuit ca o parte importantă a identității istorice a Brașovului, să reprezinte un motiv de mândrie pentru comunitatea brașoveană și un reper al educației civice și dialogului între generații”.
„Sunt aproape 30 de ani, adică o generaţie în termeni sociologici, iar cei de azi au dificultăţi enorme în a se raporta la modul cum era viaţa acest oraş în anii ’80. Aceasta este marea provocare!”, a spus şi Tofan.