TRADIȚII. Evitați călătoriile, rugați-vă pentru a scăpa de o patimă și nu vă certați!

Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului este numită în popor şi Obrejenia (denumire ce provine din cuvântul slavon Obrejenie) şi semnifică o schimbare, o transformare. Totodată, sărbătoarea mai are şi denumirea de Preobrajenia, ziua în care vara îşi întoarce faţa spre toamnăm Pobrejenia sau Probojeni, cuvânt tot de provenienţă slavonă.  În schimb, în limba greacă, denumirea sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului este Metamorphosis, cu înţelesul de Transfigurare. Doar Sfântul Antim Ivireanul este singurul care atribuie acestei sărbători o denumire deosebit de  sugestivă: Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos. Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului a prilejuit de-a lungul secolelor apariţia a numeroase tradiţii şi obiceiuri populare , pe care străbunii noştri le-au transmis urmaşilor. Totodată, tradiţiile legate de această sărbătoare din spaţiul românesc sunt asociate cu numeroasele schimbări ale naturii şi oamenilor prilejuite de sosirea toamnei.
Oamenii care se roagă în această zi, pentru a se elibera de o patimă (beţie, tutun etc) se vor vindeca, spune tradiţia.
În ziua praznicului, creştinii nu trebuie să se certe cu nimeni, mai ales cu rudele sau cu prietenii. Tradiţia spune că oricine  încalcă tradiţia va avea parte numai de supărări, până la viitoarea sărbătoare de Probejenie.
Gospodinele trebuie să întâmpine sărbătoarea cu evlavie, să nu  spele rufe şi să nu arunce lături în curtea casei în ziua praznicului. Curăţenia  generală trebuie să se termine în ajunul sărbătorii. Se spune că în gospodăria persoanei care încalcă, totuşi, tradiţia şi spală rufe, se vor adăposti mii de insecte: În această zi, femeile nu trebuie să se spele pe cap; se spune că cine nu respectă această datină va avea surpriza să nu-i mai crească părul.

În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta aceasta se numeşte „pârga” din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi sfinţite, apoi se  împart credincioşilor care participă la slujba praznicului. Cine are o suferinţă trupească sau sufletească este bine să urmărească zborul berzelor; aşa cum pleacă berzele, tot aşa va pleca şi suferinţa sa
Sărbătoarea este o zi de hotar între vară şi toamnă. Pentru munca la câmp, este ultima zi când se mai coseşte fânul.
Din data de 6 august, toamna începe să-şi intre în drepturi, încet, încet. De acum, iarba nu mai creşte şi frunzele încep să îngălbenească.
Din această zi nu trebuie să ne mai scăldăm  în apele repezi din zona de munte, pentru că acestea se răcesc şi, în mod cert, creşte riscul de îmbolnăvire.  Nici în apa râurilor nu trebuie să mai facem baie pentru că este spurcată de cerbi.
În această zi se culeg ultimele plante de leac, care vor avea puteri vindecătoare.
Potrivit tradiţiei, în ziua praznicului, viitoarele mame este bine să se roage şi să respecte sărbătoarea: să nu spele rufe şi să nu se certe cu nimeni, pentru a avea o naştere uşoară
Dacă vremea este însorită şi plăcută, vom avea o toamnă îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, ne întâmpină o toamnă mohorâtă şi iarna va fi aspră, cu multă zăpadă.
Din ziua sărbătorii de Pobrejean începe să se obrojească (să se îngălbenească) frunza codrului şi iarba câmpului.
Berzele se pregătesc să plece spre ţări mai calde, insectele şi şerpii se ascund sub pământ. Rândunelele se pregătesc de plecare, odată cu berzele, care le ajută să traverseze oceanul în siguranţă, purtându-le în spate.
Tot în această zi, tradiţia populară aminteşte că este bine să evităm călătoriile, chiar şi pe distanţe scurte, pentru că există riscul să rătăcim drumul spre casă . În acest caz, putem să ne întoarcem doar în anul viitor, odată cu venirea berzelor.  

Citiți și:

BRAȘOV. Schimbarea la Față, praznic împărătesc. Hram la Biserica de la „Micșunica”